„Să nu îți pui niciodată toate ouăle în același coș” – un sfat pe care orice investitor l-a primit cel puțin o dată în cariera lui. Și eu am auzit aceste cuvinte de zeci de ori, în conversații, în cărți sau în diferite materiale de educație financiară. Așa că, această idee mi-a rămas întipărită în minte și am început să îmi construiesc un portofoliu cât mai diversificat. Totuși, chiar este nevoie mereu să fim super-diversificați și să avem bani împărțiți în cât mai multe locuri?
Părerea mea este că nu.
În primul rând, cuvântul „diversificare” include o notă de subiectivitate care poate varia de la investitor la investitor. Fiecare persoană are propria sa strategie investițională și toleranță la risc. Așadar, nu ne putem referi la diversificare ca la un termen general-valabil, aplicabil în aceeași măsură pentru oricine.
Spre exemplu, în momentul de față, portofoliul meu este compus dintr-un număr mic de companii, dar pe care le cunosc foarte bine. În momentul în care înțeleg modelul de business al unei firme și industria în care activează, pot investi cu mai multă încredere și cu o parte mai mare din portofoliul meu. Automat, riscul crește, dar și câștigul potențial.
Pentru persoanele care nu au timpul sau curiozitatea necesară pentru a urmări companii individuale, diversificarea poate fi un instrument util. Portofoliul poate fi împărțit pe mai multe industrii, zone geografice sau clase de active, în funcție de strategia fiecăruia.
În general, se consideră că suntem suficient de diversificați și avem expunere pe economia unei întregi țări atunci când avem în portofoliu un indice reprezentativ al acelei piețe. Cum ar fi S&P 500 pentru America sau indicele BET pentru România.
Așadar, diversificarea e ca o plasă de siguranță, dar adevărata valoare vine din încrederea construită pe cunoaștere, răbdare și alegeri bine fundamentate.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri