Îmi amintesc și acum primele reacții și trăiri pe care le aveam atunci când am început să investesc. Entuziasmul de la fiecare creștere, dezamăgirea de la fiecare scădere și sentimentul de expectativă înainte de deschiderea pieței. Cu cât portofoliul meu avea mai multe companii riscante în componența lui, cu atât aceste emoții erau mai accentuate. Așa mi-am dat seama că trebuie să existe un echilibru între investițiile mele și stările pe care le am. Acest echilibru este cunoscut ca profil de risc.
Oamenii sunt diferiți, la fel și aversiunea lor față de risc. Tocmai de aceea, există investiții și clase de active care se pretează pe orice profil de investitor. De la cele mai conservatoare și sigure, până la cele mai volatile și dinamice. În general, titlurile de stat și depozitele bancare sunt clasate cel mai jos din punct de vedere al riscului. Adică posibilitatea unei pierderi este extrem de redusă, dar și randamentele sunt mai mici. Apoi urmează acțiunile, care sunt caracterizate de un grad de risc mai mare. Dar și return-ul devine mai semnificativ.
Pe lângă modul în care fiecare persoană se raportează la risc, contează și situația financiară a fiecăruia. Aici trebuie luat în considerare orizontul de timp, alături de nevoia de lichiditate, nevoia de venituri generate de portofoliu și alte aspecte personale.
Profilul meu de risc este unul mai dinamic, portofoliul meu fiind compus exclusiv din acțiuni. Toate deținerile sunt companii listate la Bursa de Valori București. Totuși, diversificare sectorială există, adică sunt expus pe mai multe companii din diferite industrii.
Structurarea unui astfel de portofoliu necesită timp și răbdare. Pentru mine, pot spune că a fost un proces de descoperire și autoanaliză. Așa am învățat că echilibrul nu se găsește doar în cifre, ci și în modul în care privești piețele, indiferent de direcție.