Primul instrument financiar cu care am luat contact atunci când am început să investesc au fost acțiunile. La început, am fost foarte entuziasmat să aflu că atunci când investesc, de fapt cumpăr o mică parte dintr-o companie. Ulterior, am aflat că există și varianta de a împrumuta un emitent, fără să dețin o parte din capitalurile lui proprii. Instrumentele care facilitează acest proces sunt obligațiunile.
Prima dată, am văzut o mulțime de emisiuni de titluri de stat. Practic, împrumuturi pe care statul le făcea de la investitori, pentru a-și finanța cheltuielile. Dobânda era una destul de redusă, poate prea mică pentru apetitul meu la risc.
Apoi, am descoperit că există și obligațiuni cu randament mai mare, obligațiunile corporative. Ele sunt emise în general de companii private și oferă dobânzi mai ridicate, pentru a reflecta gradul de risc crescut. De asemenea, pot avea diferite caracteristici suplimentare, cum ar fi opțiune de conversie sau opțiune de rambursare anticipată. În plus, pentru a micșora gradul de risc, unele emisiuni sunt garantate cu o parte din activele companiei. Un alt aspect important pe care l-am observat este că obligațiunile corporative au o lichiditate mult mai redusă comparativ cu titlurile de stat.
În momentul de față, titlurile de stat oferă un randament de aproximativ 7%. De ceva timp, au devenit unele dintre cele mai populare instrumente din piață. Pe de altă parte, în urma câtorva insolvențe, obligațiunile corporative au intrat într-un con de umbră în ultima perioadă. Numărul de emisiuni a scăzut, iar interesul investitorilor pare că a devenit mai mic. Totuși, există în continuare câteva companii care oferă cupoane de 10–11%.
Indiferent că alegi siguranța titlurilor de stat sau randamentele mai mari ale obligațiunilor corporative, esențial rămâne același lucru: să înțelegi riscul, să fii selectiv și să investești rațional pe termen lung.