În mileniul zis întunecat teritoriul României a adăpostit un număr de tezaure de metal prețios ce au aparținut populațiilor germanice, orientale și slave din secolele IV – X.

Descoperite în vremuri în care Banatul, Transilvania și o parte a Moldovei se aflau sub stăpânire străină, unele dintre aceste tezaure sunt astăzi în patrimoniul unor muzee din Ungaria, Rusia și Austria.

Șirul acestor tezaure este deschis de cel de la Pietroasa – știut sub numele de Cloșca cu puii de aur -, compus din vase de aur – cum este patera cu figuri de divinități sau vasele poligonale cu feline – și din podoabe de aur cu inserții din pietre semiprețioase cum sunt fibulele în formă de pasăre; urmează tezaurul de la Șimleul Silvaniei – împărțit azi între Muzeul de Istoria Artei din Viena și Muzeul Național Ungar din Budapesta – cu medalioane, fibule și vase de aur împodobite cu onix și cristale de stâncă; tezaurul de la Concești ( azi la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg) cu vase de argint – o amforă, o situlă și un platou – cu reprezentări de scene inspirate din mitologia greco – romană; tezaurul de la Apahida cu vase iarăși de argint și cu bijuterii lucrate în tehnica cloisonné;în fine, tezaurul dela Sânicolaul Mare (Muzeul de Istoria Artei din Viena) cu 23 de vase de aur împodobite cu scene și motive luate din arta persană, bizantină și, din nou, greco – rompieană, adevărată sinteză legată de istoria ținutului dintre Mureș și Dunăre la începutul celui de al doilea mileniu creștin