În epoca Luminilor, cum a fost denumit al XVIII-lea secol, marea operă intelectuală care a schimbat fața Europei apusene a fost Enciclopedia Franceză subintitulată Dicționar al Științelor, Artelor și Meșteșugurilor, cu 130 de colaboratori iluștri precum Voltaire și Rousseau, coordonați de matematicianul d’Alembert și criticul de artă Diderot. Enciclopedia care proclama raționalismul și deismul – credința într-o Ființă Supremă – și-a avut primul volum apărut la 1 iulie 1751, urmat de alte 16 tomuri de text și de 11 volume de planșe, fiind încheiată în 1764 și devenind un îndrumar cultural de prim ordin. Ceea ce se știe mai puțin este faptul că această întreprindere culturală își are originile în Anglia unde în 1728 un anume Ephraim Chambers publicase Cyclopedia. Un dicționar universal al artelor și științelor, pentru ca în 1745 librarul parizian Le Breton să obțină dreptul de a traduce și publica opera britanică, angajându-i pe cei doi editori amintiți care au preschimbat totul într-o operă monumentală ce înfruntă de atunci vremurile.