Sunt mamă singură și sigură. Dormitorul lor, copilul meu

Sunt o mamă singură. Vreau să ne înțelegem de la bun început. Nu am nimic cu nimeni, orice orientare sexuală ar avea. La ei în dormitor, pot face tot ce își doresc. Am însă o problemă, o mare problemă, dacă lângă dormitorul lor e dormitorul băiețelului meu. Tatăl lui a început să se poarte extrem de ciudat cu vreo 3 ani înainte de divorț. Venea destul de târziu acasă, îmi spunea că rămâne la o bere cu Cristi, că are de lucrat la un proiect important cu Cristi. Pe mine mă atingea din ce în ce mai rar, iar când o făcea, parcă o făcea de obligație sau să scape de gura mea. Făcea dragoste mecanic. El nu mai era de multă vreme acolo, cu mine, în pat.

Am început să cred că acel Cristi este, defapt, o Cristina. Dar nu, chiar era un Cristi. Iar soțul meu, în cele din urmă, m-a părăsit. Pentru un bărbat! Ce-i drept, întotdeauna m-am simțit bărbatul în casă, dar nu mi-aș fi imaginat niciodată că ar vrea să-și împartă viața cu un bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Repet, ce face el cu Cristi în dormitor, e treaba lui. Dar să vrea să îmi ia băiețelul și să îl ducă în casa în care el se iubește cu alt bărbat, eu asta nu pot accepta, oricât de deschisă la minte aș fi. Nu am nimic cu nimeni, orice orientare sexuală ar avea. Dar eu nu vreau ca băiatul meu să trăiască în casă cu doi bărbați care se sărută. Plus că, nu ai cum, ca mamă, să nu te gândești că acest Cristi ar putea abuza băiețelul. Cine îmi poate garanta că nu se va întâmpla asta? Cine îmi poate garanta că ceea ce vede el în casa fostului meu soț nu va avea un impact negativ asupra lui? Nimeni nu-mi poate garanta, nu-i așa? Eram sigură!