Sunt o mamă singură. Am 3 copii. Cu 2 tați diferiți. Ambii o duc foarte bine financiar. Extrem de bine. Și eu sunt antreprenoare, îmi merge bine, dar să țin 3 copii la o școală privată, de una singură, nu-i chiar ușor.
Advertisment
Dă-i dragă, la stat, că și noi am făcut școală tot la stat și uite ce bine am ajuns! Asta îmi spun amândoi. Nu vreau să dau copilul la o școală de stat! Noi nu am avut altă opțiune. Eu sunt mama lor, eu știu ce e mai bine pentru ei. Iar eu consider că pentru ei e mai bine să meargă la o școală în care să învețe într-o limbă străină, cu profesori de elită, cu colegi care sunt la același nivel de educație.
Știm bine care e situația învățământului din România. Știm bine cât bullying e în școli. Profesori frustrați și nepregătiți la clase. Există și excepții, desigur. 30 de copii la un singur profesor. Învățământ de masă. Nu are nimeni timp și interes să trateze fiecare copil în parte, să vadă la ce e mai bun, să-l ghideze în direcția respectivă. Școala românească naște monștrii. N-am zis-o eu! Știm puțin din toate și nimic din nimic.
Recomandări
Îmi doresc altceva pentru copiii mei. Și îmi doresc să plece la studii în străinătate când o să fie mai mari. Poate chiar să rămână acolo. Sunt copiii mei, iar eu decid ce e mai bine pentru ei. Aveți bani, de ce nu contribuiți? Ce înseamnă 1.000 de euro pe lună pentru voi, cât costă școala lor privată? O seară cu puștoaicele voastre în club și o roabă de șampanie. Ce neisprăviți! Dar nu e vina lor. Sau nu numai a lor.
E și vina statului, care nu susține mamele singure. Și le cere taților o pensie alimentară de toată jena. Deși au afaceri și grămezi de bani. E drept că nu pe toți la vedere. Dar o să-i aduc eu la vedere. Sunt sigură!
Partenerii noștri