Sunt mamă singură și sigură. Lecții de la un tată singur

Sunt o mamă singură. Și mi-a fost tare greu ultimii ani. Să fiu și mamă, și tată, și femeie, și soră, și fiică, și nepoată și stăpână de câine și de pisică, să-mi văd și de carieră. Să fac și mâncare, și treabă în casă. Să tragă toată lumea de mine și eu să încerc să îi mulțumesc și să ajut pe toți. Cu bani, cu timp, cu o vorbă bună.

Evident că de la mine am tăiat cel mai mult. Noroc că m-am trezit repede și mi-am spus: gata, până aici! De-acum încolo, contez ȘI eu. Și tare bine mi-a mai fost de atunci. Mă felicit că n-am așteptat să iau decizia asta la 50 de ani. La 35, încă sunt tânără și am energie să mă bucur de viață și de tot ce are ea mai frumos de oferit.

Sunt o mamă singură. Și mi-a fost tare greu în ultimii ani. Dar cel mai tare m-a ajutat să trec peste toate un el. Cristi. Un tată singur. De 2 fetițe, nu doar de una, cum e cazul meu. 2 fetițe care nu au o mamă care să le vadă nici măcar de Paște și de Crăciun. Cum se întâmplă în situația mea. Eu tot o mai trimit pe Maria câte un weekend la tatăl ei.

Dar Cristi, Cristi le face pe toate. Și le face atât de bine. E și mamă, e și tată. Are 2 fetițe minunate. Aleargă de nebun prin tot orașul de dimineața până seara. Cea mare are arabă, cea mică are gimnastică. Cea mare merge la școală, cea mică, la grădiniță. Spală, calcă, face mâncare. Și totuși, sunt scoși din cutie toți 3. Mereu. Arată impecabil. El are timp și de sport. Arată foarte bine. Cred că sportul l-a și ajutat să rămână sănătos la minte. Dar cearcănele tot îi brăzdează chipul și ridurile i s-au adâncit înainte de vreme. Așa că, dragi mămici singure, oricât de greu v-ar fi, să știți că, undeva în lumea asta, există cineva căruia îi e și mai greu. Poate că gândul ăsta vă va da putere să treceți mai ușor peste încercări. Pe mine m-a ajutat. Și o să mă ajute mereu. Sunt sigură!