Sunt o mamă singură. Am 30 de ani, dar arăt ca de 20. Am făcut toată viața sport. Nu beau, nu fumez. Beau multă apă și sunt foarte atentă la ce mănânc. Arăt bine. Foarte bine!

La birou toți colegii se dau la mine. Dar nu mă interesează niciunul. Nu mi-a plăcut niciodată să amestec business with pleasure. N-am chef de coate și chicoteli pe la baie sau pe la sala de mese. Iar dacă nu ar merge lucrurile între noi, chiar n-am niciun chef să stau să-l mai suport zi de zi la birou. Am noroc cu mama, care mă ajută să îmi cresc băiețelul. Așa că serile de sâmbătă sunt pentru mine. Și despre mine. Ies mereu cu fetele. Mulți bărbați vin să se bage în seamă cu mine. Cu mulți ies următoarea zi la o cafea, o cină, un film. Câteva zile totul merge foarte bine. Până când află că am un copil. De-atunci, se strică totul! Ah, scuze, nu sunt pregătit să fiu tată. Ah, îmi pare rău, dar nu îmi pot asuma responsabilitatea asta. Vai, dragule, dar tu chiar ai impresia că ai stofă de tată pentru copilul meu? Plus că are tată, unul bun chiar. Nu am mai funcționat noi ca bărbat și femeie, dar ca tată nu am ce să îi reproșez. Dragule, tu chiar crezi că o să îți prezint copilul după o săptămână? Nu sunt o femeie disperată care vrea să pună mână pe un bărbat că nu o mai ia nimeni din cauză că e o mamă singură. Băiețică, arăt impecabil, am un super job, o casă frumoasă, mașină, scooter, și vacanțe în străinătate de cel puțin 3 ori pe an. Dar îmi place să îi cern așa pe bărbați. Ăsta e testul suprem: cum reacționează când află că am un copil. Mai toți îl pică. Așa că nici eu nu le pic în plasă. Nu mă dăruiesc oricărui bărbat. Nu o să o fac niciodată. Sunt sigură!