Sunt o mamă singură. Mai puțin 2 zile pe lună când băiețelul meu, Andrei, e la fostul. Atunci sunt singură și-atât. Să nu vrei tu să-ți vezi copilul decât 2 zile din 30… Și să nu îți pese că întreabă atât de des de tine… Că plânge noaptea la culcare după tine… Că te caută în fiecare zi cu privirea când iese pe poarta școlii… Iar tu nu ești niciodată acolo! După ce am divorțat, fostul soț îl lua pe Andrei la el 2 weekend-uri pe lună. Acum, de când are o iubită, oficială, care a mai rămas și gravidă peste noapte, ca nu cumva să îl piardă, îl mai ia doar un weekend pe lună. Și vezi că din martie, vreo 2-3 luni nu o să îl mai pot lua deloc. Dar te descurci tu, sunt sigur! În martie se naște Cristian, trebuie să mă implic foarte mult și să o ajut pe Cristina. Așa cum pe mine nu m-a ajutat niciodată. Băiete, ai doi copii, nu unul! Nu poți pur și simplu să uiți de primul tău copil, pentru că ți se naște al doilea. Ce vină are primul? Un frate, chiar dacă din părinți diferiți, ar trebui să fie o binecuvântare pentru un copil, nu un blestem! Eu ce îi spun? Cum îi explic că nici măcar 2 zile amărâte nu mai poate petrece cu tatăl lui. Are nevoie de tine. Are nevoie de un tată. Are nevoie de o figură paternă. Și nu am de unde să-i scot peste noapte. Bunici nu are, unchi nu are. Și e un puști de 4 ani… Se aude doar ecoul. Ecoul disperării mele. Nu îi pasă. Pot să înțeleg că pe mine m-a șters cu buretele, dar să îți ștergi și copilul cu buretele? Ce fac? Crize, urlete, plânsete, insomnii?

Nu, mulțumesc! I-l las la ușă, conform programului stabilit la notar? Nu l-aș pune pe Andrei să treacă prin așa ceva. Lasă puiule, că îți găsește mami un tată de 10 ori mai bun. Ai încredere în mine! O să găsesc pe cineva potrivit pentru noi. Și o să-l găsesc repede. Sunt sigură! Titlu: Ne-ai uitat? Te-am uitat și noi!