Sunt mamă singură și sigură. Nu acuz de abuz

Tu nu vezi, femeie, câți demenți sunt pe lumea asta?

Viața ta e viața ta. Faci ce vrei cu ea. Dar îmi lași copilul în pace!

Nu are ce căuta copilul meu cu niciun alt bărbat!

Nu are voie să stea copilul meu în casă cu niciun alt bărbat!

Ce faci tu, nu mă interesează! Dar pe copilul meu îl ții departe!

Uită-te la știri, că tot lucrezi la știri. Câte cazuri, copii abuzați și traumatizați pe viață. Tu-ți dai seama ce-ți fac dacă pățește copilul meu ceva, nu?

Asta mi-a aruncat-o fostul când a văzut că, după atâția ani de singurătate, mi-am găsit și eu pe cineva. Un bărbat care mă respectă, care se poartă frumos, care mă apreciază.

Vrei să-mi abuzeze cineva copilul? Mă obsedează replica… Mai ales că mama nu a vrut să-și refacă viața după divorț, tocmai din cauza asta.

Dar tu nu vedeai, mamă, pe cine aduceai în casă?

Ba da, mamă, dar psihopații sunt greu de depistat, îmi răspundea mereu.

Ce fac? Trăiesc toată viața cu teama că ar putea să-mi abuzeze viitorul soț fetița? Rămân toată viața singură? Merg pe varianta friends with benefits? Dar dacă vreau pe cineva cu care să îmi construiesc un viitor împreună, o casă, o familie?

Mă bazez pe mine și pe intuiția mea. Sunt o femeie echilibrată și am suficientă experință încât, de data asta, să aleg ce trebuie. Și oricum nu i-l prezint din prima zi fetiței mele. Și oricum nu-i las singuri de la început. Sunt atentă la fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare reacție, fiecare atingere. Stau la pândă, ca o leoaică. Sunt singură, dar sigură pe mine. Am încredere în mine. Și în alegerile mele.