Sunt o mamă singură. Și e primul Dragobete în noua mea calitate de femeie divorțată. Mie mi-a plăcut mai mult Dragobete, decât Valentin. Eu sunt cu românismele, fostul soț era mai cu americănismele. Ca să fim amândoi împăcați, le sărbătoaream pe ambele.

De Valentin a fost singură anul ăsta. De Dragobete nu am vrut. Am cunoscut un tip. Interesant. M-a invitat în oraș, fix de Dragobete. Am mers la un restaurant, ales de mine. Eu nu mănânc orice și oriunde. A venit cu un trandafir roșu. Câtă lipsă de imaginație! Oare așa e la toate capitolele? Am mâncat, am băut un vin roșu, ales tot de mine. Am vinurile mele favorite, nu-i cazul de experimente. După cină, mă invită la el. Stai, băiete! Tu crezi că după o alună și-o măslină sar la tine-n pat? Nu-i genul meu! Mă respect prea tare. Păi, știi, mă gândeam că mamele singure nu prea au parte de aventură. Și nu cred că ai mai făcut sex de multă vreme. Am zis să te ajut! Trebuie să-ți fie tare greu să crești un copil singură, când să mai ai timp și de tine. O, vai! Ce-mi place! Să se sacrifice pentru mine. Să-și sacrifice trupul ca să-mi fie mie bine! Mă compătimește. Cât e de empatic. Băiețică, nu-i greu să crești un copil singură! Și am divorțat abia acum un an. Și chiar dacă 3 copii creșteam singură și eram divorțată de zece ani, tot nu săream în pat cu tine. Terminați cu atitudinea asta că mamele singure sunt niște disperate care ar da orice să pună mână pe un bărbat. Mamele singure se respectă cel mai tare! Au gustat eșecul, au văzut cât vă duce capul. Știu să se apere. Știu exact ce vor de la viață. Și acum au clar în minte ce bărbat își doresc. Și până nu îl găsesc, există soluții și pentru celelalte nevoi. Sunt sigură!