Sunt o mamă singură. Am o fetiță cu nume de floare care a împlinit 7 ani anul acesta.

Am fost căsătorită cu un bărbat de altă religie. Un bărbat, un tată care nu m-a lăsat să îi serbez ziua fetiței de Florii, pentru că el nu e creștin ortodox. An de an, am încercat să îi explic că e o bucurie în plus pentru copil, că fetița noastră e și jumătate creștină, că nu ar trebui să îi refuze această plăcere și nici să îi nege apartenența. E jumătate creștină. Și așa o să rămână!

Dar în fiecare an erau certuri înainte de Florii, iar eu acceptam mereu punctul lui de vedere, lăsam capul în jos și plângeam în mine. Mi-era teamă de el și nu suportam să am certuri în casă. Am avut un tată abuziv și am fost crescută printre țipete. Așa că, în lașitatea mea, am preferat să tac din gură și să sufăr în tăcere.

Recomandări

CUM SE SIMTE PRINȚESA KATE?
WILLIAM FACE O VIZITĂ SECRETĂ
PUTIN CONDIȚIONEAZĂ PACEA
DECA FACE SCHIMBĂRI
CE VEZI AZI? BRIDGERTON
BEC AMÂNĂ DECIZIA PENTRU COSTINEȘTI

Până când fetița a împlinit 7 ani. Mândră de cum am crescut-o în cei 7 ani de-acasă, după un an de terapie și cu ajutorul prietenelor care m-au susținut, m-am despărțit de soțul abuzator. Iar anul acesta i-am făcut cea mai frumoasă petrecere pe care o poate avea o fetiță floare. O petrecere cât pentru 7 ani. 7 ani furați!

Vreți un sfat, fetelor? Fiți sigure că vreți și că puteți să vă asumați diferența de cultură și religie, atunci când vă alegeți un soț. Și mai ales un tată pentru copilul vostru. Sângele apă nu se face, oricât de mult timp ar fi trăit în România. Fiți sigure, pentru că eu, după experiența prin care am trecut, eu acum sunt sigură asta!