Sunt mamă singură și sigură. Plecată după un tată

Sunt o mamă singură. Dezamăgită de țara mea, mi-am luat cei doi copii și am plecat în Italia. Credeam eu că acolo am să găsesc Raiul pe Pământ.

Poate și un Făt Frumos, pentru că m-am săturat sincer de singurătate și vreau un tată pentru copiii mei. Au 4 și 2 ani și deja au început să mă întrebe: mami, unde e tati? Cine e tati? De ce nu vine tati? Unde e plecat tati? De ce nu îl vedem pe tati? De ce la ziua noastră vin alți tați, dar tati al nostru nu?

Iar eu ridicam din umeri, pentru că tati ne-a părăsit când eram însărcinată cu băiatul cel mic, iar de-atunci nu mai știm nimic de el. Aș vrea să spun că am vândut tot ce aveam ca să plecăm, dar nu am avut nimic. Am plecat cu copiii și cu hainele de pe noi. Mi-a fost greu, teribil de greu.

Am avut însă noroc cu comunitatea extraordinară de români care ne-a susținut. Aveam cu cine să las copiii, m-au ajutat să îmi găsesc un loc de muncă, să înscriu copiii la școală, să învăț limba. M-au susținut mai mult decât propria familie. Au fost familia pe care eu nu am avut-o niciodată.

Acum suntem bine, câștig bine, copiii sunt fericiți, au mulți prieteni români, iar eu mi-am găsit al meu Făt Frumos. Nu italian, ci tot român. Mai bine! Nu poate avea copii, așa că pe băieții mei a ajuns să îi iubească ca pe proprii lui copii. Iar ei au acum cui să-i zică tată. Iar omul ăsta chiar merită această onoare: onoarea de a fi strigat tată.

Fetelor, aveți încredere în voi! Nu stați lângă bărbați nepotriviți, nu plângeți după un bărbat, nu mai rămâneți într-un loc, dacă nu simțiți că aparțineți. Există fericire și după divorț și există fericire și pentru mamele singure. Dacă eu am găsit-o, o poți găsi și tu. Sunt sigură!