Sunt mamă singură și sigură. Suntem bine. Bine fără tine!

Sunt o mamă singură. Și-mi place la nebunie statutul ăsta! Mi-a fost greu vreo lună, două după divorț, dar am realizat, după câteva ședințe de terapie, că mi s-a întâmplat cel mai bun lucru din lume. Viața cu fostul era anostă tare.

Și o panică totală. Veșnic panicat să nu răcească fetița noastră, Maria. Panicat să nu se înece. Panicat să nu ia vreun virus. Panicat să nu-și rupă vreun picior. Panicat de viață și punct. Iar noi două, noi două suntem cele mai zen ființe pe care le-am cunoscut. Un izvor necesat de “ce-o fi, o fi, hai să ne trăim viața cât putem noi de frumos”. Și mai aveam noi un punct pe lista de dorințe. I-a venit costumul de surf, am rezervat o săptămână în Canare și-am plecat. Pa și pusi. Fără comentarii. Te căutăm noi, băiete! Știi că nu mai ai niciun drept să comentezi unde duc fetița și ce fac cu ea. Ți-ai pierdut dreptul ăsta când ai plecat de-acasă cu alta. Și tare bine ne-ai făcut! Ne pare rău că ai fost părăsit la fel pe repede precum ai plecat de-acasă, dar știi vorba aia: culegi ce-ai semănat! Și-acum c-am scăpat de tine și suntem singure acasă, te anunț că nu o să fie un papă-lapte copilul meu, din cauza ta și a maică-tii care te-a crescut într-un bol de sticlă. Așa că zi mersi că te las să o mai vezi. O fac pentru Maria, nu pentru tine. Și stai liniștit că dacă o să vină ziua în care o să îmi spună că nu mai vrea să vină la tine sau că nu se mai simte bine la tine, va fi ultima în care o să o mai vezi. Ți-o mai arăt în poze. La surf! Hai pa, ne e bine și fără tine. Chiar mai bine. Sunt sigură!