Sunt mamă singură și sigură. Sunteți niște eroine!

Sunt o mamă singură. Soțul meu a murit acum 8 ani, când gemenele noastre aveau 6 luni.

Ne-a lăsat o avere, dar și o mare durere. De 8 ani încerc să fiu și mamă, și tată. Să fiu și gingașă și iubitoare așa cum trebuie să fie o mamă, să le îmbrățișez și să le umplu de pupici, dar și mai autoritară așa cum trebuie să fie un tată.

Nu vreau să le cocoloșesc, vreau să știe ce înseamnă granițele, vreau să știe că până aici e permis un lucru, mai apoi nu, vreau să știe că nu totul li se cuvine, vreau să le învăț să își câștige singure banii. Da, la 8 ani! La 8 ani un copil poate câștiga deja bani.

Poate vinde limonadă la serviciul părinților, poate vinde în cartier brățările pe care să le-a făcut sau felicitări sau mărțișoare sau decorațiuni de pus în brad.

Soțul meu ne-a lăsat o avere, dar eu nu vreau să cresc niște copii răsfățați, de bani gata, pe care să nu-i mai mulțumească nimic, care să aibă totul la picioare și să nu mai aprecieze nimic.

Nu, eu vreau să știe ce înseamnă munca, ce înseamnă banul. Eu vreau să aprecieze banul și să înțeleagă cât de greu se face. Eu vreau să îmi aprecieze și înțeleagă orice sacrificiu.

Soțul meu ne-a lăsat o avere, dar ele nu se vor atinge de ea. Decât atunci când vor merita. Dacă vor merita.

Sunt o mamă singură. Sunt și mamă, și tată pentru gemenele mele. Mi-e greu să jonglez cu aceste două personaje, dar trebuie să mă descurc.

Mamelor singure, sunteți niște eroine! Sunt sigură.