Sunt o mamă singură. Când am divorțat, am „împărțit” copilul astfel: un an e la mine de Paște și de Crăciun, iar la tatăl ei de 1 Mai și de Revelion, iar anul următor facem schimb. Așa reușim să petrecem și sărbătorile cu ea, dar să avem timp și de ieșirile noastre. Suntem doi părinți tineri și extrem de relaxați. Nu suntem genul care să își sacrifice viața pentru copil, dar suntem devotați.
Advertisment
Copilul nostru nu știe ce înseamnă să fie crescut de bone, lăsat pe la vecine sau trimis câte-o lună pe vară la bunici. Copilul nostru e crescut doar de noi și, chiar dacă nu mai suntem împreună, e mereu cu câte un părinte. Anul acesta sunt „liberă” de Paște, fetița e plecată din țară cu fostul meu soț. Am rămas prieteni buni, divorțul a fost de comun acord, am realizat că ne e mai bine separat, decât împreună. V-am spus că suntem tineri și relaxați, nu? Aș adăuga și maturi, pentru că mi se pare o dovadă de maturitate și curaj să ieși dintr-o relație care nu mai funcționează. Și să o faci în momentul în care încă mai e loc de bună ziua și copilul e bine, nu după ani de zile de certuri, când ați ajuns în punctul în care nu vreți să vă mai vedeți unul pe altul la față și copilul e deja cu traume.
Anul acesta plec și eu de Paște, mă duc să mă distrez cu fetele o săptămână prin Grecia. Da, sunt relaxată! Nu, nu mă simt prost! De ce aș face-o? Mi-am luat și rolul de mamă în serios. Așa cum o fac de fiecare dată. Am vopsit și ouă, am făcut și vânătoare de ouă, ne-a vizitat și iepurașul și ciocnim și ouă când ne întoarcem din vacanță. Și-așa toată lumea e fericită. Și o să fie, cât timp există un echilibru. Sunt sigură!
Recomandări
Partenerii noștri