Apa pe care o bem zi de zi vine, în principal, din două surse: apa de la robinet și apa îmbuteliată. Ambele au același rol esențial, hidratarea organismului, însă diferă prin origine, compoziție, tratamente și modul în care ajung la consumator.
În România, apa de la robinet provine din surse de suprafață sau subterane și trece prin procese de tratare înainte de a intra în rețeaua publică. Apa destinată consumului uman trebuie să respecte parametri microbiologici și chimici stabiliți prin legislație. Tratarea poate include mai multe etape, precum filtrarea și dezinfecția, tocmai pentru ca apa să poată fi distribuită în siguranță către populație.
Un aspect important este însă traseul apei până la pahar. Chiar dacă apa pleacă în parametri corespunzători din sistemul de alimentare, instalațiile interioare ale clădirilor pot influența calitatea ei la robinet. Conductele vechi, stagnarea apei sau anumite materiale folosite în instalații pot modifica gustul, mirosul sau chiar unii parametri ai apei. Din acest motiv, experiența consumatorului poate fi diferită de la o clădire la alta.
Apa îmbuteliată, în schimb, nu reprezintă o singură categorie. Există apă minerală naturală, apă de izvor și alte ape îmbuteliate destinate consumului. Apa minerală naturală provine din surse subterane protejate și se caracterizează printr-o anumită compoziție minerală. În funcție de sursă, poate conține în proporții diferite calciu, magneziu, sodiu, bicarbonați și alte minerale.
Aici apare una dintre cele mai vizibile diferențe dintre sticlele de pe raft: mineralizarea. Unele ape au un conținut redus de minerale și un gust mai neutru, în timp ce altele sunt mai mineralizate și au un profil gustativ mai pronunțat. În același timp, consumul de apă îmbuteliată presupune producerea, transportul și gestionarea unui volum mare de ambalaje, aspect care nu există în aceeași măsură în cazul apei distribuite prin rețeaua publică.
Așadar, dincolo de ambalaj sau de robinet, important este să știm ce apă bem și ce se află, de fapt, în pahar.