Crinul de pădure, Lilium martagon numit și crinul martagon sau crinul cu turban, este una dintre cele mai elegante flori sălbatice ale Europei. Florile sale cu petalele răsfrânte și parfumul delicat au inspirat numeroase legende și povești. În tradițiile alpine și slave, se spunea că în nopțile cu lună plină zânele dansează în jurul crinilor de pădure. Florile erau considerate porți prin care energia pădurii ajunge în lumea oamenilor. Se credea că ruperea unui crin fără nevoie atrage ghinion sau supără spiritele pădurii. O altă legendă spune că o prințesă îndrăgostită de un tânăr pădurar a fost despărțită de acesta. Din lacrimile ei au răsărit crinii de pădure, iar petalele întoarse în sus simbolizează dorința florii de a privi mereu spre cer.
În tradițiile populare și ezoterice, crinul de pădure era considerat o floare cu o energie blândă și luminoasă. In Evul Mediu, bulbul crinului de pădure care are o culoare galben-aurie intensă era numit „Rădăcina de Aur”. Alchimiștii și vracii credeau că acești bulbi solzoși aveau puterea de a transmuta metalele rare în aur sau că, dacă erau purtați la brâu de mineri, îi ghidau pe aceștia către cele mai bogate filoane de aur din munți.
În unele sate din Europa Centrală se spunea că, dacă găseai un crin de pădure înflorit fără să-l cauți și îi simțeai parfumul înainte să-l vezi, urma să primești o veste bună sau să întâlnești o persoană importantă în viața ta. Era considerat un semn al destinului favorabil. În tradițiile populare europene, crinii sălbatici au fost adesea asociați cu puritatea, protecția și spiritualitatea. În folclorul montan circulă credințe conform cărora aceste flori ar fi apărut în locurile unde oameni cu suflet curat au suferit sau și-au pierdut viața în păduri, transformându-se simbolic în flori. Crinul de pădure rămâne una dintre cele mai elegante specii spontane protejate din flora României.