Un vârf de… Mierea

Mierea de albine a fost consacrată în numeroase tradiții, legende și obiceiuri, încă din timpul civilizațiilor antice babiloniene și asiriene.

Substanța sacră produsă de albine era considerată nectarul zeilor simbolizând spiritualitatea și fertilitatea.

Era utilizată ca aliment, leac, dar și ca un talisman înzestrat cu darul de a proteja împotriva energiilor negative.

Zeus era numit zeul albină pentru că fusese hrănit cu miere în copilărie. Iar Cupidon era înfățisat cu mâna afundată în mierea unui stup, fără să îi fie frică de atacul albinelor. Reprezentarea avea mesajul “Ferește-te de înțepătura dragostei!”. Mierea era sacră și pentru Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții.

În Egiptul Antic mierea era asociată cu eternitatea fiind folosită la îmbălsămarea corpurilor morților.

Denumirea de lună de miere vine dintr-o tradiție în care mirii primeau zilnic în primele 30 de zile de după nuntă, câte un pahar de vin cu miere, asfel încât câsnicia să le fie dulce ca mierea.

În timpul celor 2 războaie mondiale, mierea era folosită pentru tratarea rănilor, în grăbirea procesului de vindecare.

Astăzi pe lângă faptul că mierea de albine îți îndulcește viața, ea este folosită în Africa și în triburile din Amazon ca medicament.

La noi în Europa mierea de albine o folosim în special iarna în combinaţie cu laptele şi apa pentru tratarea diferitelor tipuri de răceli dar mai ales pentru întărirea sistemului imunitar.

Îți energizează corpul, îți dă tot necesarul de vitamine pentru a-ți hrăni organismul, elimină oboseala și ține boala la distanță. Are un puternic efect antibacterian atât în problemele interne cât și externe ale organismului și ajută la confortul respirator.

Așa că nu ezita să folosești mierea în diferite feluri de mâncare pentru a aduce dulceață vieții, fertilitate și prosperitate.