Echilibrul vinului se referă la modul în care diversele elemente structurale ale vinului se combină între ele. Nu este vorba despre nivelul absolut al fiecărei componente, ci despre modul în care se integrează unele cu altele, modul în care ele “dansează” pentru a crea o experiență completă.
Advertisment
Imaginați-vă echilibrul vinului cam așa… o balanță unde pe unul din talere avem aromele de fruct și zahăr iar pe celălalt aciditatea și nivelul taninurilor.
Un nivel crescut al aromelor de fructe sau zahăr rezidual poate fi adus în echilibru printr-o creștere a acidității sau a taninurilor din vin.
Dacă vinul nu are suficient zahăr sau arome de fructe, acesta va părea auster și subțire.
Corespunzător, o aciditate mică sau un nivel mic al taninurilor ne va da senzația unui vin lipsit de structură și rotunjime.
Recomandări
Alcoolul din vin este o altă componentă foarte importantă când evaluăm echilibrul vinului. Un nivel prea ridicat ne va da o senzație de încălzire excesivă pe palat. O tărie alcoolică mică în comparație cu celelalte componente va face ca vinul să pară plat și diluat.
Aceste componente pot fi ușor ajustate în cramă, dar cele mai echilibrate vinuri sunt cele produse din struguri care sunt intrinsec echilibrați. Cu alte cuvinte, vinurile bune pleacă din vie.
Momentul recoltării este un factor cheie în acest sens, iar tatăl oenolog, în funcție de stilul de vin pe care dorește să îl producă, alege momentul potrivit când aciditatea, nivelul de zaharuri, gradul de coacere al aromelor și taninurilor din struguri sunt în echilibru, știut fiind faptul că fiecare din aceste elemente structurale ajung la maturitate la momente de timp diferite.
Echilibrul vinului este o altă condiție esențială (atenție, nu singura) pentru ca un vin să beneficieze de potențial de învechire.
Noroc, pe săptămâna viitoare.