A venit rândul ca astăzi să vorbim despre Fetesaca Neagra: un soi autohton despre care s-a crezut multă vreme că este o mutație de culoare a soiului Feteasca Alba (afirmația datează de la începutul secolul XX și a aparținut ampelografului francez Roy Chevrier), însa studii recente au infirmat acest lucru. O altă ipoteză a fost că acest soi s-a obținut din domesticirea de către daci a unor soiuri sălbatice de viță de vie. Nici această ipoteză nu a fost confirmată. Din păcate, nici azi nu se cunosc cu exactitate cine sunt părinții acestui soi, dar s-a stabilit că iși are originea in zona Iasi – Huși de unde s-a răspandit și in alte zone și țări vecine.
În funcție de zona geografică, îl mai întâlnim și sub denumirea de: Fata Neagră, Coada Rândunicii, Păsărească Neagră, Fetița Neagră sau Coada Rândunicii.
Strugurii sunt de mărime mijlocie, cu boabe sferice, așezate dens, cu pielița groasă, de culoare violaceu-închis, acoperită cu pruină (strat de materie ceroasă ce acoperă pielița fructelor ca o brumă). Este un soi viguros, cu maturitate medie-târzie și cu o bună rezistență la ger, secetă și la boli precum mana și făinarea.
Este cel mai plantat soi negru de struguri de vin din țara noastră, cu o suprafață totală de până la 4.000 ha.
Feteasca Neagră produce vinuri roșii seci, dar și (demi)dulci, de culoare rubinie intensă, cu arome pronunțate de fructe negre (cireșe, coacăze, prune), completate de note de piper, cuișoare sau vanilie, care provin din maturarea în butoaie de stejar. Pe palat se remarcă prin aciditate medie, taninuri ferme, care se domolesc în procesul de maturare, corpolență și postgust dominat de fructe negre.
Despre Feteasca Neagră putem vorbi sau scrie mult, însă, pentru a o înțelege și a o aprecia la adevărata ei valoare, vă recomand să degustați cât mai multe vinuri, din ani de recoltă diferiți și de la crame diferite.