Nebbiolo acest soi de struguri negri este renumit la nivel mondial, deoarece stă la baza unor vinuri iconice din Italia: Barolo și Barbaresco.
Numele său provine din italianul nebbia (ceață), înmugurește devreme și se coace extrem de târziu (sfârșit de octombrie). Are nevoie de un sezon vegetativ foarte lung, cu toamne blânde, însorite și cu diurnalitate, adica alternanțe termice zi/noapte, iar dealurile din Piemont le oferă cu generozitate.
In Barolo, plantatiile se intind pe pante cu altitudini de cca 500 m, dispuse in forma potcoavei de cal, cu expozitie sudica.
Boabele au pielita subtire, ce predispune soiul la boli, facandu-l uneori sa nu fie preferatul viticultorului. Insa indiscutabil, produce vinuri exceptionale de culoare pală, translucentă, rubiniu-cărămizie, amintindu-ne poate, de un Pinot Noir. Însă, când îl guști, dezvăluie o structură robusta, aciditate foarte ridicată și taninuri foarte puternice.
Olfactiv si gustativ impresioneza prin arome intense de fructe rosii, petale de trandafir, violete, flori uscate, lemn dulce, completate prin invechire cu note elegante de trufe, tabac, gudron, pamant de padure.
Aciditatea ridicata, taninurile ferme, fac ca un Nebbiolo de top sa aiba potential de invechire de peste 25 – 30 de ani. Reglementarile apelatiunii Barolo DOCG impun pentru un Riserva, minim 5 ani invechire inainte de lansarea pe piata, din care 18 luni in butoaie de stejar.
Inainte de servire este recomandata decantarea/aerarea, regula de baza fiind: cu cat este mai tanar, cu atat perioada de aerare sa fie mai mare (2 – 3 ore).
Barolo, acest vin robust are nevoie de preparate culinare pe măsură. Regula de aur este asocierea cu mâncăruri bogate în proteine, acestea neutralizand astringența taninurilor, făcând vinul să pară catifelat. Exemple:un biftec bine maturat, vanat (caprioara, mistret) la cuptor cu reductie de vin, un osso buco, sau risotto cu trufe (traditia locala din Piemont).