CCR amână dezbaterea sesizării privind legea care interzice referiri la identitatea de gen în şcoli

CCR a amânat dezbaterea sesizării făcută de preşedintele Klaus Iohannis cu privire la legea prin care sunt interzise orice fel de referiri la identitatea de gen, în şcoli şi în universităţi.

„Cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art.7 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, obiecţie formulată de Preşedintele României, Curtea Constituţională a amânat pronunţarea pentru data de 18 noiembrie 2020”, anunţă CCR.

Preşedintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituţională (CCR) legea adoptată de Senat prin care sunt interzise orice fel de referiri la identitatea de gen, în şcoli şi în universităţi, potrivit unui comunicat transmis de Administraţia prezidenţială.

Conform Administraţiei prezienţiale, şeful statului a trimis Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea art. 7 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Legea criticată de Iohannis interzice, în unităţile învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în unităţile care oferă educaţie extraşcolară, activităţile „în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi”, precum şi a activităţilor care contravin principiilor prevăzute la art. 3 al Legii nr. 1/2011.

Şeful statului este de părere că prin legea dedusă controlului de constituţionalitate se impune un stereotip/clişeu în ceea ce priveşte rezultatul cercetării unor anumite teorii/opinii, care trebuie să fie unul şi acelaşi, să se încadreze într-un tipar şi să nu se orienteze într-un anumit sens sau scop, în caz contrar, sancţiunea fiind interzicerea activităţii de răspândire a respectivelor teorii/opinii în mediul specific educaţional.

„În cazul de faţă, învederăm că soluţia Parlamentului de a impune prin lege ce activităţi, teorii sau opinii şi cu ce scop se pot constitui acestea în activităţi educative care să poată fi desfăşurate în unităţile de învăţământ şi, prin urmare, ce discipline se pot studia în mediul şcolar sau academic, contravine libertăţii individuale de conştiinţă întrucât, prin această formă, dispoziţia normativă este de natură să îngrădească libertatea de gândire şi a opiniilor. Norma, prin ea însăşi, reprezintă o condiţionare de natură legală a libertăţii gândirii şi a opiniilor, deoarece aceasta realizează întocmai o interpretare pe cale legislativă a scopului/finalităţii procesului de gândire. Or, libertatea conştiinţei se manifestă potrivit propriului discernământ al individului”, arată sursa citată.

Potrivit sursei menţionate anterior, considerentele acestei Decizii au în vedere situaţia asigurării educării religioase, însă preşedintele este de părere că acestea se pot aplica, mutatis mutandis, la orice situaţie legată de asigurarea libertăţii de gândire şi a opiniilor, indiferent dacă aceasta este sau nu în scop educativ, potrivit propriilor convingeri, atâta vreme cât se manifestă în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

„În organizarea activităţilor de învăţământ, statul trebuie să vegheze la respectarea acestor libertăţi, consacrând posibilitatea elevilor/studenţilor majori de a participa la studierea anumitor discipline, teorii sau opinii, ori de a înţelege sau gândi un anumit concept, respectiv rezultat, potrivit propriei lor convingeri. Referindu-se la libertatea de conştiinţă, în mod special la libertatea de conştiinţă religioasă, ca parte a sistemului constituţional de valori, Curtea Constituţională a statuat că acestei libertăţi îi este atribuit imperativul toleranţei, în special în relaţie cu demnitatea umană garantată de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, ce domină ca valoare supremă întregul sistem de valori. Având în vedere acest motiv, instanţa constituţională a afirmat că acesta exclude, de principiu, ca activităţile şi comportamentele ce izvorăsc dintr-o anumită atitudine sau credinţe ori din convingeri filozofice non-religioase să fie supuse sancţiunilor pe care statul le prevede pentru un asemenea comportament indiferent de motivele de credinţă ale persoanei în cauză (Decizia nr. 669/2014)”, potrivit sesizării transmisă CCR.

Preşedintele României mai spune că, prin impunerea unei condiţii pentru interzicerea, în unităţile de învăţământ, a activităţii în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, anume aceea ca această teorie/opinie să fie înţeleasă ca un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi, legea dedusă controlului Curţii Constituţionale este de natură să determine excluderea din sfera beneficiarilor dreptului la educaţie pe aceia care ar dori studierea teoriei/opiniei identităţii de gen, circumstanţiată însă, în mod subiectiv, de către legiuitor, în funcţie de modul în care aceasta este înţeleasă.

Având în vedere, pe de o parte, perspectiva motivaţiei instituirii normei de la lit. e) a alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 1/2011, aşa cum rezultă aceasta din expunerea de motive şi din stenograma şedinţei Senatului din data de 16 iunie 2020, iar pe de altă parte perspectiva destinatarilor normei – elevi, studenţi, personal didactic, rezultă că legea dedusă analizei instanţei constituţionale cuprinde norme care sunt în legătură cu realizarea dreptului la învăţătură în cadrul unităţilor de învăţământ, stabilite ca atare potrivit legii, precum şi cu realizarea protecţiei copiilor şi a tinerilor.

„Legea criticată condiţionează accesul la educaţie prin impunerea unor constrângeri în manifestarea unei teorii/opinii expres prevăzută prin lege, atât pentru beneficiari, cât şi pentru furnizorii de educaţie. Or, această limitare a exerciţiului unor drepturi personale în considerarea unor drepturi colective şi interese publice reprezintă o ingerinţă în realizarea drepturilor garantate de art. 29 şi art. 30 din Legea fundamentală şi de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care nu respectă principiul proporţionalităţii între măsurile luate şi interesul public ocrotit”, mai arată sursa citată.

Legea adoptată de Parlament a stârnit un val de reacţii şi în rândul instituţiilor de învăţământ superior, mai multe univeristăţi criticând acul normativ.