- De la începutul războiului, doar câteva nave din țări considerate „prietenoase” de Iran sau cele care plătesc o taxă au primit permisiunea de trecere sigure prin Strâmtoarea Ormuz.
- Trump a insistat că orice acord pe care l-ar accepta cu Iranul trebuie să includă deschiderea imediată și în siguranță a Strâmtorii Ormuz – fără excepție sau concesii.
- Convenția ONU din 1982 privind dreptul mării (UNCLOS) interzice taxele pe navele care trec prin strâmtori internaționale sau mări teritoriale (Articolul 26), permițând statelor riverane doar taxe pentru servicii specifice prestate (ex. asistență la navigație sau utilizare portuară), nu pentru simpla trecere
Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman, a atras atenția globală încă de la începutul războiului dintre SUA-Israel împtoriva Iranului, pe 28 februarie 2026. Până la declanșarea ostilităților, acest canal îngust asigura transportul a 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) mondial provenit de la producătorii din Golf, fără taxe și sigur pentru nave.
Strâmtoarea este împărțită între Iran și Oman și nu face parte din apele internaționale, ci intră sub regimul juridic al Strâmtorilor din Partea III a UNCLOS (1982), aplicabil strâmtorilor folosite pentru navigarea internațională între părți ale mării libere, garantând „tranzitul de trecere” – un drept nesuspendabil de navigație și survol continuu și expeditiv, fără ingerințe ale statelor riverane.
Cu toate acestea, de la începutul războiului, doar câteva nave din țări considerate „prietenoase” de Iran sau cele care plătesc o taxă au primit permisiunea de trecere sigură. Se crede că cel puțin două taxe au fost plătite în yuani chinezești, ca strategie de slăbire a dolarului american și evitarea sancțiunilor SUA. China, care cumpără 80% din petrolul iranian, plătește deja Teheranului în yuani.
Președintele american Donald Trump a criticat rapoartele conform cărora Iranul taxează navele care vor să traverseze Strâmtoarea Ormuz și i-a avertizat pe iranieni „că nu aceasta a fost înțelegerea pe care au făcut-o” – în contextul în care, miercurea trecută, Trump a renunțat la ultimatumul său de a bombarda „întreaga civilizație din Iran” și a acceptat, în schimb, un armistițiu de 2 săptămâni cu Iranul, mediat de Pakistan, cu condiția ca Iranul să deschidă „imediat, complet și în siguranță” Strâmtoarea Ormuz.
Trump a declarat noaptea trecută, chiar înainte de începerea negocierilor din Islamabad dintre SUA și Iran, că „Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă curând, într-un fel sau altul, cu sau fără iranieni” și a avertizat Iranul că Armata SUA e pregătită să reia bombardamentele cu o intensitate și mai mare, dacă nu se ajunge la un acord.
După obținerea armistițiului, Ministrul de Externe iranian Abbas Aragchi a declarat că Iranul va acorda trecere sigură prin Strâmtoare în timpul încetării focului, „în coordonare cu Forțele Armate iraniene și luând în considerare limitările tehnice”.
Miercuri, Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au publicat o hartă a Strâmtorii indicând o rută sigură pentru nave, care pare să direcționeze vasele mai spre nord, spre coasta iraniană, și departe de ruta tradițională, mai aproape de coasta Omanului. În comunicat, IRGC a afirmat că toate vasele trebuie să folosească noua hartă din cauza „probabilității prezenței diferitelor tipuri de mine anti-navă în zona principală de trafic”.
Cu toate acestea, traficul maritim este în continuare paralizat, iar oficialii americani spun că Iranul nu poate debloca Strâmtoarea din cauza minelor plasate.
UNCLOS 1982: Ce spune dreptul internațional despre taxele pe navigație
Iranul vrea, ca parte a unui acord cu SUA, să controleze Strâmtoarea Ormuz și să aplice taxe navelor care vor să o traverseze în siguranță. Această cerință, însă, încalcă dreptul internațional privind trecerea maritimă sigură, iar condiția prevăzută de Iran nu ar trebui inclusă în acordul final de încetare a focului.
Convenția ONU din 1982 privind dreptul mării (UNCLOS) interzice taxele pe navele care trec prin strâmtori internaționale sau mări teritoriale (Articolul 26), permițând statelor riverane doar taxe pentru servicii specifice prestate (ex. asistență la navigație sau utilizare portuară), nu pentru simpla trecere; „tranzitul de trecere” (Articolele 37-44) este continuu, expeditiv și imposibil de suspendat sau împiedicat, iar statele riverane nu pot adopta măsuri care să-l afecteze, așa cum este detaliat de PCA.
Nu există precedente recente de taxare oficială a trecerii prin strâmtori internaționale. În octombrie 2024, un raport al Consiliului de Securitate ONU a acuzat gruparea teroristă Houthi din Yemen, sprijinită de Iran, că percepe „taxe ilegale” de la companiile de navigație pentru trecerea prin Marea Roșie și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb – unde rebelii Houthi atacau nave legate de Israel în războiul din Gaza.
Oman a respins deja propunerea iraniană de a percepe taxe, invocând UNCLOS și caracterul internațional al Strâmtorii, spre deosebire de canale artificiale precum Suez sau Panama.
Trump a insistat că orice acord pe care l-ar accepta cu Iranul trebuie să includă deschiderea imediată și în siguranță a Strâmtorii Ormuz – fără excepție sau concesii.