Realismul magic n-a izbutit să născocească o sintagmă fabuloasă cum e „fapta nu există”.
Mă mișc stângaci în domeniul Dreptului, n-am cunoștințe măcar cât să deosebesc controlul judiciar de percheziția la domiciliu. Însă când întâlnesc o formulare atât de aripat-poetică o recunosc și o celebrez.
„Fapta nu există” – trei cuvinte încărcate de tensiune și mister. Sintagma pare ruptă direct din logica cuantică. Smulsă din blana pisicii lui Schrödinger – nici moartă, nici vie.
Tocmai fiindcă fapta este materializarea unui concept, verdictul acesta de achitare sună adânc metafizic.
„Fapta nu există”! Mi-e greu să-mi scot din minte formula, e atât de tulburătoare, încât o repet ca pe o mantră.
O șoptesc cu superioară înțelegere în fața tablourilor lui Kandinsky.