Ioan Mircea Pașcu, despre provocările primei misiuni românești din Afganistan: „Dacă făceai greșeala să pui mâna pe TAB, ți-ar fi rămas pielea pe el”

• Ioan Mircea Pașcu: ,,Unii dintre comandanții noștri au avut în subordine și subunități americane. Și să știți că americanii nu încredințează comanda unora în care nu au încredere”
• Ioan Mircea Pașcu, despre provocările din Afganistan: ,,De pildă, uniforma noastră! Era pentru camuflaj, într-un mediu temperat, cu păduri, ori acolo era altceva. Și am schimbat-o!”
• Ioan Mircea Pașcu: ,,Afganistan e o țară unde nu poți să construiești ceva centralizat”
• Ioan Mircea Pașcu: ,,Aș spune că teroriștii nu mai sunt oameni veniți din afară, infiltrați, ci sunt oameni radicalizați, din interior”

Invitat în emisiunea ,,InSecuritate”, de la Aleph News, prof.univ.dr. Ioan Mircea Pașcu, fost ministru al Apărării în 2000-2004, vorbește despre provocările primei misiuni românești din Afganistan.

La ceasul bilanțului, ce rămâne însă după cei 19 ani de misiuni, de provocări, de pierderi, de victorii, acum când forțele armate române s-au întors acasă din teatrele de operații din Afganistan?

Cum a început lungul drum Armatei Române și care sunt urmările acestei misiuni de lungă durată?

Ioan Mircea Pașcu: ,,A fost atunci o mică delegație, două persoane – domnul secretar de stat Maior și cu domnul general Ioan Sorin”

,,În toamna aceea au avut loc atentatele din 11 septembrie și drept urmare pentru că ele au originat de pe teritoriul Afganistanului, SUA au prezentat un ultimatum autorităților talibane, cerându-le să-i expulzeze pe cei din Al-Qaeda. Ei au refuzat să facă lucrul ăsta și atunci s-a pus problema organizării unei forțe de intervenție. Să nu uităm, că la vremea respectivă, NATO a activat pentru prima oară Articolul 5, mai mult într-un semn de solidaritate cu SUA. Dar și noi am decis că, fiind înainte de Praga cu aproape un an și ceva, să ne gândim foarte serios, dacă vom fi solicitați, dacă putem să participăm.

Și, într-adevăr, a fost atunci o mică delegație, două persoane – domnul secretar de stat Maior (n.r.- George Maior, fost șef al SRI) și cu domnul general Ioan Sorin, care ulterior a răspuns de toată intrarea noastră în teatru și de ce a urmat după aceea. Deci, au fost trimiși la Londra unde s-a făcut prima reuniune. Îmi aduc aminte că am primit un telefon atunci de la domnul Maior să-mi spună: «Domnule, ăștia discută de brigăzi! Noi nu putem să trimitem brigăzi.» Zic: zic bine, nu e niciun fel de problemă, o să ajungă și la unități mai mici! Și atunci rămânem acolo.

Și, într-adevăr, au rămas și prin ianuarie (n.r. 2002), s-a hotărât o coborâre a nivelului și am putut și noi să contribuim. Am avut, nu mult, un pluton de poliție militară, dacă nu mă înșel am avut și ceva elemente antichimice. Și am avut un avion pe care l-am staționat pe aeroportul din Kabul. Și am discutat cu pilotul, care ulterior a ajuns într-o funcție mai mare și mi-a povestit că la început avionul nostru era pus la urmă de tot. Și au făcut câteva misiuni foarte bune și drept urmare am fost promovați. Și, deja avionul nostru a fost pus undeva mai în față.”

Ioan Mircea Pașcu: ,,Dacă făceai greșeala să pui mâna pe TAB, ți-ar fi rămas pielea pe el”

Ioan Mircea Pașcu amintește care au fost provocările prin care a trecut delegația română, la prima misiune românească în Afganistan, cum s-au adaptat militarii români, dar și care au fost primele măsuri luate.

,,Căldura era așa mare și înăuntru sufocantă. Și oamenii care stăteau și echipați… Atunci am hotărât și am trimis acolo specialiștii și au montat instalații de aer condiționat pe TAB-uri la fața locului pe ceea ce exista acolo. (…)

Bogdan. N: Armata României, plecată dintr-o țară temperat-continentală, într-un teatru de operații complet diferit. Au fost provocări din punctul ăsta de vedere?

Ioan Mircea Pașcu: De pildă, uniforma noastră! Era pentru camuflaj, într-un mediu temperat, cu păduri, ori acolo era altceva. Și am schimbat-o, am și văzut câteva modele. Și ați văzut și acuma rămas practic o uniformă care poate să meargă foarte bine în condițiile astea.”

Ioan Mircea Pașcu: ,,Am avut acolo în Afganistan și forțe speciale, dar și informații militare”

Am învățat să ne luptăm mai bine cu terorismul în teatrele de operații? Cât de mult ne-a ajutat ca armată, dar și ca țară, experiența din teatrele de operații din Afganistan, dar și cât de bine am reușit s-o capitalizăm în proiecte concrete? Până la urmă, după 19 ani de misiuni care au fost cu adevărat lecțiile Afganistanului?

,,Am avut acolo și forțe speciale și am avut, după aceea, informații militare. Experiența pe care am căpătat-o acolo, lucrul pe care l-am făcut cu cetățenii, cum am obținut informațiile, ce rețele ne-am făcut acolo, a fost o experiență pe care noi am putut să o capitalizăm când am făcut Centrul de Informații Militare al NATO, Centrul de Excelență la Oradea.

Și lucrul ăsta iar a fost un câștig. Pe urmă, sub raportul logisticii, am avut acolo oameni care au asigurat practic această logistică  timp de 19 ani de zile. (…) Noi am rotit acolo, în afară de cei din trupele de uscat care au constituit esența participării… Și era un lucru acolo să știți: nu exista limită la muniția trasă la antrenament. Și am văzut niște poligoane acolo în care militarii noștri mergeau, exersau tot timpul. Acasă, în România, ar fi fost mult mai dificil, mai greu.”

Ioan Mircea Pașcu: ,,Unii dintre comandanții noștri au avut în subordine și subunități americane” / ,,Domnul ministru Ciucă a avut o asemenea situație!”

,,Interoperabilitatea este o chestiune foarte importantă pe care am căpătat-o acolo (n.r. Afganistan). Unii dintre comandanții noștri au avut în subordine și subunități americane. Și să știți că americanii nu încredințează comandă unora în care nu au încredere. Dacă nu mă înșel chiar și domnul ministru Ciucă a avut o asemenea situație. Mai este un băiat Toma, care a lucrat tot la Craiova, a fost în primele etape când a fost acolo și care au avut în subordine subunități americane”, conchide Ioan Mircea Pașcu, fost ministru al apărării, invitat în emisiunea ,,InSecuritate”, de la Aleph News.