- Toni Neacșu: Lista candidaților arată că procurorii nu au încredere în obiectivitatea selecției
- Toni Neacșu: Nu contează performanța, ci doar voința președintelui Nicușor Dan
- Toni Neacșu: Numirile se fac în urma unor negocieri și trocuri politice cu PSD
- Min. Justiției a publicat listele: Marius Voineag vrea postul de adjunct al Procurorului General
- Toni Neacșu: Lista este o palmă dată de procurori amestecului politicienilor în Justiție
Ministerul Justiției a publicat lista „pretendenților” pentru funcțiile de conducere din marile Parchete, însă entuziasmul lipsește cu desăvârșire. Marius Voineag vizează acum postul de adjunct al procurorului general, în timp ce Alex Florența dorește să devină adjunct la DIICOT. O „rocadă” între șefi care ridică semne de întrebare.
Ați spus că această listă este un eșec. La ce vă refereați?
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Bun, este un eșec în primul rând pentru faptul că practic nu avem candidaturi noi. Deci, oricine citește lista aceasta observă ușor că Procurorul DNA, respectiv Procurorul General al României, au renunțat la reînnoirea mandatului, doresc alte funcții, evident inferioare celor pe care le-au ocupat până în acest moment. Pe de altă parte nu văd candidaturi noi din rândul procurorilor obișnuiți, procurorii de scaun, procurorii din provincie…
De obicei de câte ori se pun în discuție mandate noi la Parchet, la vârful Parchetelor, se creează o anumită emulatie și procurorii încearcă. Își depun candidatura, dar asta se întâmplă atunci când ei au certitudinea că acea procedură este și una serioasă, obiectivă, bazată pe profesionalism și așa mai departe…Lucru pe care, în momentul de față, nu au reușit să-l transmită înspre sistemul judiciar, și anume că DA, organizăm o procedură cât se poate de obiectivă – haideți, veniți, înscrieți-vă toți cei care considerați că puteți face ceva pentru Justiția Română…”.
Ce semnal trage acest lucru pentru starea de sănătate a Democrației? Sigur, vorbind din interiorul sistemului judiciar
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Să vedem deocamdată cum se epuizează această procedură, pentru că să știți că există și varianta – cât se poate de legală – ca după audierile pe care le va face Ministrul Justiției, eventual cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta să nu fac anumite propuneri către Președintele României și să reia procedura pentru cel puțin pentru o parte din aceste posturi – care sunt destul de multe. Deci e posibil și acest lucru.
Eu spun că, la acest moment, concluzia care se trage e ceea ce am spus la început, și anume că, pur și simplu, procurorii au simțit că, într-adevăr, această procedură nu este scutită de influență politică și mi-e teamă că politicienii au avut grijă să tot lanseze în mod direct astfel de mesaje.
Ne aducem aminte discuțiile Președintelui României, ne aducem aminte criticile pe care le-a făcut la adresa Procurorului General, respectiv al Procurorului șef DNA, care, iată, întâmplător, nici nu își mai depun candidatura pentru un al doilea mandat.
Din păcate, nu știu, va trebui să mergem pe încredere și să credem că cei care și-au depus candidatura sunt chiar cei mai buni procurori care pot conduce Parchetele din România…deși mi-e greu să văd că, practic, la Parchetul General nu avem decât o singură candidatură. A doua candidatură are probleme de legalitate, să spunem așa… este vorba de domnul Procuror Bogdan Pîrlog, care are nenumărate sancțiuni disciplinare și, în principiu, probabil că nu-i va fi validată această candidatură – astfel încât doamna Procuror șef de la DNA Iași, practic, candidează singură pentru funcția de cea mai înaltă în România, de Procuror General”.
Am mai avut vreun Președinte la fel de implicat în treburile Justiției ca Nicușor Dan?
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Eu cred că aceste candidaturi sunt, cum să vă spun eu, determinate în mod direct de discuțiile care deja au existat de la nivelul Președinției, eventual al Ministerului Justiției, în interiorul Corpului Procurorilor. Adică ei știau, efectiv, nu are rost să mă înscriu pentru că asta este, trebuie să înscrie alții, ceva de felul acesta.
Sigur că nu are cum să fie de bine.
Pe de altă parte, sigur, eu sunt îngrijorat puțin și privind calitatea – per ansamblu – profesională a celor care s-au înscris. Aici fac abstracție de candidaturile la DIICOT, unde, într-adevăr, avem și o concurență mai mare. Am văzut că Procurorul Șef DIICOT nu a avut jenă să-și depună doilea mandat, ceea ce, de altfel, e firesc.
Dacă consideră că a făcut treaba, așa e firesc – să-și depună și pentru al doilea mandat, pentru că la DIICOT nu există acea miză politică care există, din păcate, la Direcția Națională Anticorupție și, iată, și la Parchetul General”.
Să vedem Justiția ca o monedă de schimb pentru stabilitatea mandatului lui Nicușor Dan la Cotroceni?
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Nu știu dacă are o stabilitate a mandatului, dar în mod cert s-a greșit, chiar s-a abuzat, din punctul meu de vedere, în momentul în care aceste candidaturi la vârful parchetelor au fost puse la grămadă cu celelalte candidaturi politice din România – mă refer la cele referitoare la Serviciile de Informații și, probabil, că și altele de care noi nu știm.
Nu este corect să amesteci Justiția, nici măcar această parte a Justiției care se presupune că e, mă rog, mai apropiată, să spunem, de factorul politic decât sunt judecătorii – mă refer la procuror; nu este corect să-i amesteci cu numirile politici obișnuite care se fac în statul român, pentru că, într-adevăr, pierdem cu toții ceea ce înseamnă, pe de o parte, calitatea actului de Justiție, iar pe de altă parte, credibilitatea noastră a tuturor în Justiția făcută de oameni, în legătură cu care avem îndoieli că au ajuns în funcții de conducere, exclusiv pe bază de profesionalism și așa mai departe, de performanțe individuale, profesionale, care să justifice poziționarea lor în vârful acestei structuri”.
Senatul ar vota suspendarea acordării subvenților de la stat pentru partide pe 2026-2027. Va vedea această inițiativă lumina zilei? Și de ce doar pentru 2 ani de zile?
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Inițiativa mi-e teamă că nu va trece. Eu cred că o inițiativă ca aceasta merita, din punctul meu de vedere, puțin atenție din partea publicului larg, inclusiv a mediei. Trebuie să amintim că e vorba de inițiativă la prima cameră, deocamdată, la Senat. Aparține unui deputat neafiliat, dar care venea de undeva din partea opoziției, care nu face altceva decât să propună ca pentru 2026, respectiv 2027, România să nu mai plătească partidelor politice subvențiile acelea pe care le acordă anual pentru cheltuielile de funcționare, respectiv de propagandă politică – ce fac partidele – având ca justificare, evident, criza economică prin care trece România.
Cred că dacă această inițiativă ar fi ajuns în spațiu public, ar fi strâns foarte, foarte multă acceptare din partea opiniei publice, dar, la momentul de față este evident că, în Senat, respectiv ulterior în Camera Deputațiilor, care până la urmă sunt cei care protejează interesele partidelor din România, mi-e teamă că nu are niciun fel de șansă. Cred că pierdem noi ca societate șansa să discutăm până la urmă puțin mai apăsat.
Totuși, pe de o parte, dacă cuantumul acestor subvenții care se acordă partidelor este justificat în România, iar pe de altă parte, dacă este corect, prin raportare chiar la niște medii europene, ca aproape 80% din toate aceste subvenții să fie cheltuite pe mass media în general, respectiv pe contractele de publicitate pe care le fac partidele politice, chiar cu televiziunile – pentru că aici se duce grosul. Asta raportat la faptul că, de exemplu, în Europa nu se obișnuiește așa ceva. Se stabilesc niște limite mult, mult mai mici, chiar de până la 20%, iar în unele țări, europene, mult mai democratice de altfel decât România, niciun partid politic, indiferent ce pondere are în Parlament, nu poate să primească din partea statului subvenții mai mari decât reușește să aducă el însuși din contribuțiile membrilor de partid.
Pe un considerent simplu, dacă nu ai membri de partid care să susțină activitatea, practic nu ești partid politic. Nu poți trăi totuși finanțat de la stat. Cred că era o discuție care merita să fie deschisă. Nu văd mare viitor în acest proiect legislativ”.