- Secția specială anti-trafic DIICOT nu a fost încă aprobată de Ministrul Justiției
- 63 de ONG-uri arată interesul scăzut pentru combaterea traficului de persoane
- România se află pe primul loc în UE ca sursa de persoane traficate
Mult trâmbițata secție de la DIICOT împotriva traficului de persoane rămâne deocamdată un proiect pe hârtie.
Advertisment
63 de ONG-uri ne arată într-un raport cât de dezinteresat este statul de această problemă, în vreme ce sute de vieți sunt distruse de traficanții de carne vie. Nume importante, ca Orban și Predoiu, sunt legate de proiectul care încă n-a primit avizul ministerului Justiției.
Larisa este una dintre victimele care arată cu degetul justiția legată și la mâini și la ochi. Spune că a fost sclavă în 2015, dar, nu s-a găsit niciun vinovat. Iar acum doi ani, dosarul s-a închis. Asta, deși povestea ei este una care îți dă fiori: a trecut prin mâinile a șapte rețele de traficanți. A încercat să găsească înțelegere chiar și la ministrul Vela, dar fără succes.
Larisa Butnariu, victimă a traficului de persoane: „Pe mine una nici măcar nu ma șocheaza. S-a văzut de-a lungul anilor ce dedicat e statul. 40% din copiii disparuți provin din centrele de plasament, de sub umbrele statului. La rându-mi ca fostă victimă a traficului uman m-am confruntat cu indiferenta din partea autoritatilor.”
Recomandări
România rămâne țara din UE cu cele mai multe persoane care cad pradă traficanților de carne vie. Din toate părțile vin declarații că se fac progrese, dar asta nu se simte atunci când vine vorba de numărul vieților distruse.
Ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman: „Azi putem spune că am făcut un pas înainte în ceea ce privește angajamentul pe care ni l-am luat în iunie, de a descuraja traficul de persoane și de a ajuta victimele acestei crime îngrozitoare.”
Oana Bîzgan, membră a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi: „Traficul de persoane nu este ceva ce se întâmplă cuiva de la marginea societății, nu. Ne afectează pe toți, inclusiv bula noastră, oricât ar fi ea de mică pentru că acest fenomen și această traumă este simțită de victime, dar rămân urme inclusiv în noi în societate”
Partenerii noștri