- Dragoș Pîslaru: Ratăm jalonul 215 din PNRR din cauza amânărilor repetate CCR privind pensiile speciale
- Pîslaru: Exista un acord cu C.E. cu privire la proiectul de lege propus să rezolve acest jalon
- România avea termen până la 28 noiembrie 2025 să promulge legea privind pensiile magistraților
Termenul limită a expirat, putem considera pierdute cele 231 de milioane de euro din PNRR alocate Reformei Pensiilor Magistraților, ne spune Dragoș Pîslaru.
Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene dă vina pentru asta pe amânările repetate ale CCR, care nu a dat la timp o decizie în cazul pensiilor magistraților, așa că România nu a îndeplinit jalonul 215 din PNRR.
Are dreptate domnul Pîslaru să dea vina pe aceste amânări ale CCR-ului? Asta era singura problemă a jalonului?
Toni Neacșu, fost membru CSM: „Bun, o problemă avem într-adevăr – o avem cu toții ca țară, și sigur că răspunsul ar trebui să-l primim de la Guvern. Dar până la răspuns, ar trebui deocamdată să primim informații, pe care se pare că Guvernul le deține în momentul de față, dar nu le face publice, ci mă rog, doar așa parțial, atât cât le folosește lor, pentru a crea o nouă presiune pe Curtea Constituțională, în așteptarea acestui termen din 11 februarie pe pensiile magistraților.
Dacă ne aducem aminte, și anul trecut în noiembrie, Guvernul ne spunea același lucru: „Am pierdut o groază de bani datorită magistraților”.
Bun, lucrurile stau în felul următor. Banii aceștia fac parte din cererea de plată numărul 3. Cererea de plată numărul 3 a fost depusă de România acum vreo 2 ani de zile. În mai 2025 s-a suspendat – pentru neîndeplinirea unor jaloane – suma de 869 de milioane. Din cele 869 de milioane, 231 de milioane erau aferente îndeplinirii jalonului 215. Din mai, Guvernul a avut 6 luni la dispoziție pentru remedierea tuturor acestor jaloane, acestor întârzieri pe jaloanele respective – termen care a expirat pe data de 28 noiembrie. În 28 noiembrie, ne-au anunțat de la Guvern că au trimis o „scrisoare oficială” către Comisia Europeană, în care au arătat ce au făcut ca să salveze acești bani. În acea scrisoare nu era vorba de un singur jalon, de 215, ci era vorba de 6 jaloane. Tot atunci, în 28 noiembrie, Guvernul ne-a informat că s-a renunțat la banii pe două jaloane -pentru că am spus că nu mai putem să îndeplinim, deci am pierdut deja 60 de milioane de euro care erau aferenți celor două – și mai rămâseseră 4 jaloane, printre care, dacă ne aducem aminte, era vorba de AMEPIP, era vorba de niște numiri în Energie, în Consiliul de Administrație ale societăților din energie, respectiv transporturi.
Acum s-au împlinit cele două luni în care Comisia a evaluat ce a făcut România în cele șase luni. Și se pare că România nu a făcut absolut nimic în cele șase luni. Cred că Comisia Europeană a comunicat României exact câți bani sunt definitiv pierduți din cei 806 milioane de euro, cât rămăseseră în 28 noiembrie. Părerea mea este că s-au pierdut mult mai mulți bani, nu doar cei aferenți jalonului 215, pentru că mai avem încă cel puțin două jaloane neîndeplinite integral.
E vorba de acele numiri în Consiliul de Administrație care nu au fost făcute după criteriile solicitate de Comisia Europeană, astfel încât, cred că într-adevăr am pierdut definitiv undeva la vreo 500 de milioane de euro. Dar desigur aș vrea să aflu lucrul ăsta din documentele oficiale ale Guvernului, respectiv ale Ministerului Fondurilor Europene.
În ceea ce privește jalonul 215, și o să fiu cât se poate de scurt, oricine deschide Planul Național de Redresare și Reziliere a României o să vadă că jalonul 215 se referă la cu totul și cu totul altceva decât o lege privind pensiile magistraților – anume, se referă la reducerea cheltuielilor cu toate pensiile pe care Planul Național de Redresare a României le consideră speciale. E vorba de 210.000 de pensii considerate „speciale“ în acest Plan de Redresare și Reziliență, din care cele ale magistraților reprezintă undeva sub 5%. E vorba de 5.600 de pensii. Astfel încât este evident că indiferent ce faci cu cele 5.600 de pensii, nu ai cum să raportezi asta ca fiind o realizare pentru restul, pentru diferența până la 210.000.
De aceea concluzia, cred eu, este că da, am pierdut acești bani, dar nu i-am pierdut astăzi sau zilele acestea, cum ne anunță Ilie Bolojan, ci i-am pierdut pe 28 noiembrie 2025, când n-am fost capabili să demonstrăm că am făcut ceva ca să ne îndeplinim obligațiile pe care ni le asumasem.
Nu în ultimul rând, chiar dacă ar fi trecut această lege privind pensiile magistraților, nu însemna că ni se mai dau bani, vreun ban din cele 251 milioane. Deci erau oricum pierduți”.
Acum că putem considera pierduți acești bani, mai are CCR-ul vreo grabă, vreo presiune să ia o decizie? Să ne așteptăm la noi amânări?
Toni Neacșu, fost membru CSM: „Eu sper că cei de la Curtea Constituțională au toate informațiile pe masă și nu se lasă totuși influențați de presiunea pe care o parte din procesul pe care ei îl judecă o exercită – pentru că Guvernul este o parte, să ne înțelegem. E ca și cum ar fi părâtul dintr-un dosar.
Cred că decizia trebuie luată atunci când Curtea Constituțională este pregătită să stabilească clar, prin raportare la Constituția României, dacă acele reglementări sunt constituționale sau nu. Adică nu prin raportare la criterii care țin de oportunitate de orice fel – ci exclusiv pe criterii juridice, pe criterii constituționale.
Nu știu ce se va întâmpla pe data de 11 februarie. Cred că am mai spus-o: mi-e greu să cred în coincidențe. Avem o amânare de pronunțare pe suspendarea unui mandat al unui judecător, a doi judecători de fapt, de la Curtea Constituțională chiar pentru data de 11 februarie, deci când Curtea Constituțională urmează să se pronunțe. Și mi-e greu să cred că totuși Curtea Constituțională va lua o decizie știind că e posibil ca la o oră, două, după ce ei dau o hotărâre, instanta să vină și să suspende mandatul unuia dintre judecători.
Deci nu știu, e posibil și această variantă a unei noi amânări? Sigur că nu este cea mai de dorit pentru nimeni, pentru că până la urmă cred că trebuie să ne dorim toți să se rezolvă odată pentru totdeauna această problemă, în orice modalitate. Dacă nu e constituțional proiectul guvernului, pur și simplu să fie picat de Curtea Constituțională, adică să aibă curaj să spună: „Da, dom’le, nu e constituțional”.
La fel și invers – dacă este constituțional să elimine, practic, pensia de serviciu a judecătorilor și procurorilor, la fel, să o spună. Dacă pot să o spună și motivat, ar fi și mai bine, având în vedere că ar însemna să-și nege vreo 25 de ani de jurisprudență”.