- Un studiu realizat pe 15.000 de adulți arată că sprijinul și confortul fac o îmbrățișare memorabilă.
- Bărbații asociază mai des îmbrățișările de neuitat cu starea de excitare fizică.
- Mișcarea globală „Free Hugs” a pornit în 2004, în Sydney, ca reacție la izolarea urbană.
- Tehnologia a înlocuit gesturile umane autentice cu emoticoane sterile pe rețelele sociale.
Atingerea umană a devenit o raritate într-o lume complet digitalizată. Ne-am închis în noi înșine, trăim izolați în spatele ecranelor și preferăm să trimitem un emoticon cu o îmbrățișare în loc să strângem pe cineva în brațe în viața reală.
Un studiu masiv, realizat pe mai bine de 15.000 de adulți britanici, dezvăluie ce transformă un simplu gest fizic într-o amintire de neuitat, scrie The Independent.
Ne-am obișnuit atât de mult cu distanțarea socială și cu ecranele, încât un gest simplu de afecțiune ne ia prin surprindere. Am ajuns să dăm scroll ore întregi și să trimitem emoticoane sterile cu îmbrățișări, deși corpul nostru are nevoie disperată de atingere reală.
Studiul recent arată o diferență clară între sexe când vine vorba despre ce face un gest de neuitat. Pentru majoritatea oamenilor, o îmbrățișare memorabilă este cea care transmite sprijin total, confort și siguranță în momentele grele. În schimb, bărbații sunt mult mai predispuși să considere memorabile îmbrățișările legate direct de excitarea fizică și de atracția romantică.
Dar de unde vine nevoia asta de a sparge gheața? Mișcarea a pornit în 2004, la Sydney. Un bărbat pe nume Juan Mann a ieșit pe stradă cu un carton pe care scria „Free Hugs”. Era singur, trecea printr-o perioadă grea și a vrut să combată izolarea din marile orașe.
În 2006, un videoclip pe piesa trupei Sick Puppies a devenit viral pe internet și a transformat ideea într-un fenomen mondial. De atunci, gestul a devenit o formă de protest împotriva înstrăinării.
Ken Nwadike a lansat proiectul în 2014, după atentatul de la maratonul din Boston, pentru a calma protestele violente, iar Sara Cunningham a fondat „Free Mom Hugs” pentru a oferi îmbrățișări necondiționate tinerilor din comunitatea LGBTQ+ renegați de familii.
Efectele biologice sunt dovedite științific: o îmbrățișare de câteva secunde scade imediat nivelul de cortizol – hormonul stresului –, reduce tensiunea arterială și eliberează oxitocină, numită și hormonul atașamentului.
Așadar, data viitoare când simți nevoia să trimiți un emoticon pe chat, renunță la telefon. O îmbrățișare reală, oferită la timpul ei, face mai mult decât o mie de mesaje pe ecran.
