• Într-un interviu pentru Fortune, o asistentă medicală dezvăluie cele mai importante lecții de viață învățate de la oamenii aflați pe patul de moarte.
• Mulți oameni regretă că nu și-au dat voie să iubească și să fie iubiți.
• Poți găsi bucurie în fiecare zi, dacă ești atent/ă la tot ce este în jurul tău.

Suzanne O’Brien – o asistentă medicală autorizată – a fost alături de peste 1.000 de oameni din întreaga lume în ultimele lor momente de viață – din SUA, până în Thailanda și Zimbabwe – iar acum, a decis să împărtășească cele mai importante lecții de viață învățate de la aceștia cu restul lumii, scrie Fortune.

De douăzeci de ani, O’Brien își dedică viața îngrijirii paliative și lucrează ca asistentă oncologică, sprijinind persoanele aflate la sfârșitul vieții atât emoțional, cât și fizic, și ajutându-le să își gestioneze propria durere.

Cartea recentă a lui O’Brien – The Good Death – își propune să normalizeze realitățile morții și necesitatea de a „planifica” sfârșitul vieții.

De asemenea, cartea împărtășește înțelepciunea acumulată de la pacienții săi și lucrurile comune împărtășite de persoanele aflate pe patul de moarte – mulți dintre aceștia având „momente spirituale de revelație despre viața lor, care pot fi lecții valoroase pentru noi toți”, spune ea.

„Au început să vorbească despre aceleași lucruri” spune O’Brien în interviul pentru Fortune. „Pentru că, la sfârșitul vieții, nu contează cine ești sau câți bani ai. Nimic din toate acestea nu mai contează. Totul se reduce la ceea ce au învățat, ce regretă, ce nu au făcut și ce le-a fost prea frică să facă”.

În interviul cu Fortune, O’Brien detaliază trei regrete semnificative pe care pacienții săi le-au avut la sfârșitul vieții – și modul în care aceste revelații i-au influențat propria viață.

Regretul 1: „Nu am făcut ce mi-am dorit”

La sfârșitul vieții, mulți oameni împărtășesc ceea ce nu au făcut, dar știau că întotdeauna și-au dorit să facă, spune O’Brien.

„Toți avem un scop aici și toți avem daruri, iar atunci când nu le împărtășim și nu acționăm în conformitate cu ele, apare un regret uriaș”, explică O’Brien.

„Când ne gândim că timpul nostru sacru și limitat, devenim mai puțin temători să acționăm asupra unui lucru care ne entuziasmează”, spune ea.

„Unul dintre lucrurile pe care nu le știm este câte zile avem. Când simți acel impuls sau vrei să facă ceva, nu lăsa ego-ul sau frica să te oprească”, spune O’Brien.

Asta nu înseamnă că oamenii trebuie să intre într-o criză existențială legată de atingerea obiectivului lor. Este suficient să reflecteze asupra unui obiectiv neexplorat și să facă schimbări în direcția acestuia.

„Dacă ai face un lucru în fiecare zi către un obiectiv aliniat pe care vrei să-l atingi, într-o lună ai avea 30 de lucruri realizate”, spune O’Brien.

Regretul 2: „Nu mi-am dat voie să fiu iubit pe deplin și nu am iubit pe alții necondiționat”

Mulți oameni regretă la sfârșitul vieții că nu au fost suficient de vulnerabili pentru a se lăsa iubiți sau pentru a oferi iubire. Adesea mărturisesc că nu au reușit să ajungă la un nivel de iertare față de altcineva sau față de ei înșiși, spune O’Brien. Este esențial să ne acordăm „grație”, să știm când să ne asumăm responsabilitatea și să ne eliberăm de vinovăție.

O’Brien îi încurajează pe pacienți să-și imagineze momentul cu care se luptă, să-l lase în urmă și să se întrebe dacă au făcut tot ce au putut atunci cu informațiile și resursele pe care le aveau.

„Când porți bagaje emoționale cu tine, te țin blocat” explică ea. „Avem lucruri care ni se întâmplă și dacă nu le putem rezolva – dacă ținem ură sau resentimente – sau credem că ceva prin care am trecut va dicta restul vieții noastre, e important să știm că iertarea este instrumentul transformator.”

Oamenii pot construi conexiuni autentice doar dacă lucrează activ asupra problemelor emoționale și dificultăților relaționale pe parcursul vieții, spune O’Brien.

„Nu ajungeți la sfârșitul vieții pentru a găsi grația față de voi înșivă” spune ea; „concentrați-vă pe lecțiile aduse de un regret“.

Terapia și mindfulness-ul sunt instrumente comune prin care oamenii pot scăpa de resentimente și prin care pot construi conexiuni mai profunde.

Regretul 3: „Nu am apreciat momentul prezent”

Persoanele aflate pe patul de moarte recunosc finalitatea vieții și uneori, poate pentru prima dată, realizează micile daruri pe care viața le oferă și care pot fi adesea subapreciate.

Cercetătorii au studiat această recunoaștere și au făcut referire la ea în știința mindfulness-ului și admirației, care arată că „aprecierea momentului prezent și conștientizarea mediului nostru pot calma mintea și corpul”.

„Nu rata momentele care sunt prezente în fiecare zi – momentele de bucurie și recunoștință…păsările cântând afară, o plimbare în parc sau faptul că poți fi într-un oraș incredibil de energic” spune O’Brien.

Această curiozitate și prezență pot ajuta oamenii să trăiască autentic și să se implice în experiențe care le aduc bucurie.

„Mi-am schimbat complet viața când am început să lucrez cu cei aflați la sfârșitul ei” spune O’Brien.

„Mintea noastră ne ține blocați. Este ca o mică închisoare proprie dacă îi permitem”.

Citește și

• Te-ai sacrifica pentru România? VOTEAZĂ AICI / SONDAJ ȘTIU PE CE LUME TRĂIESC – Aleph News – Ziarul Financiar
• Trump reia legătura cu Kremlinul pentru încheierea războiului din Ucraina
• Macron: „Astăzi este clar că doar Rusia a decis să continue războiul”. Atacul rusesc din Sumy a ucis zeci de civili și copii