Doctorul Aurelian Ștefan, la Interviurile lui Cristoiu, despre revoluția eliberării câinilor din lanțuri și Tribunalul Animalelor: În România, crește dragostea de animale

Aurelian Ştefan la Interviurile lui Cristoiu. Foto: Aleph News
  • Aurelian Ștefan: Dacă îți iei pisică și nu ești acasă, pisica se va descurca. Dacă îți iei câine și nu ești acasă, câinele va suferi. Pisica își face de lucru. Se uită la televizor – mai nou trebuie să lăsăm televizorul deschis când plecăm de acasă – și se distrează, își umple timpul.
  • Aurelian Ștefan: Există o inegalitate a stăpânilor. Animalele nu se pot trata singure. Aparținătorul, că trebuie să eliminăm asta cu stăpânul, vine cu pacientul la doctor. Și doctorul e privat, care îi spune că îl costă 10 lei. Dacă nu are 10 lei, pleacă. Și animalul acela nu va primi tratament deoarece costă 10 lei pe care eu nu-i am.
  • Aurelian Ștefan: Studiile spun că o pereche de căței, în 7 ani, dacă sunt lăsați și liberi și fără niciun fel de influență, produc vreo 60.000 de alți căței. Cifra este enormă. Nu există case pentru atâta populație de căței. Și-atunci am spus așa: hai să prevenim pe de o parte nașterile nedorite, întâmplătoare și să și ajutăm animalele să fie mai sănătoase.

Aurelian Ștefan, medic veterinar și fondatorul primului spital social pentru animale din România – Homeless Animal Hospital – povestește la Interviurile lui Cristoiu cum a înființat acest spital, cum reușește să se finanțeze, cât de importantă este sterilizarea animalelor de companie și ce trebuie să știi atunci când adopți un prieten necuvântător.

Doctorul Aurelian Ștefan își propune să relanseze petiția privind înființarea unui Tribunal al Animalelor, care să judece actele de cruzime împotriva animalelor, petiție care la un moment dat a strâns peste 20.000 de semnături.

De asemenea, Aurelian Ștefan propune Primăriei Capitalei să organize o paradă a animalelor de companie ale bucureștenilor, spunând că este un spectacol fascinant, care poate fi văzut deja în străinătate.

Aurelian Ștefan mai spune că în România, 80% din câini sunt în lanțuri, iar când îi vom elibera, atunci vom vedea o nouă revoluție în România.

Prezentăm principalele declarații ale doctorului Aurelian Ștefan, sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News.

Despre atitudinea oamenilor față de animale

Aurelian Ștefan: Oamenii s-au schimbat. Copiii copiază ce văd în jurul lor și, în general, copiii care văd lucruri bune iubesc animalele, copiii care nu văd lucruri bune cred că iau de la școală blândețea față de animale și cred că societatea, în general, se deschide către animale. Aș sfătui părinții să-și ia lor animale în casă și să fie responsabili de ele, nu să dăm cadouri copiilor animale. Asta e o problemă. De Crăciun ți-am adus un iepuraș. Nu e bine. Trebuie să gândești, e un nou membru al familiei. Nu cred că vrei să aduci cadou un membru al familiei. Trebuie să discuți. Ce vrem? O pisică, avem timp de pisică, avem timp de cățel? Suntem activi? Hai să luăm un câine. Suntem mai sedentari? Hai să luăm o pisică. E bine să fii pregătit.

Aurelian Ștefan: Dacă ai o muncă de birou și stai până târziu la serviciu sau acasă în fața calculatorului, ia-ți o pisică. Dacă ești un om care are muncă pe teren, ia-ți un câine. Merge cu tine, te însoțește și va fi foarte bine. Dacă îți iei pisică și nu ești acasă, pisica se va descurca. Dacă îți iei câine și nu ești acasă, câinele va suferi.  Pisica e încă un univers total misterios și ea își face de lucru. Se uită la televizor- mai nou trebuie să lăsăm televizorul deschis când plecăm de acasă – și se distrează, își umple timpul cu televizorul, mai puțin cu radioul, doarme mult. Un câine e activ. Pisica poate să utilizeze spațiul pe verticală, câinele mai puțin.

Despre cercetarea din domeniul veterinar în România

Aurelian Ștefan: Încă nu avem bani de cercetare în România. Nu am rupt piața cu un produs românesc, să vindem în alte părți. Vă dau un exemplu, un produs care să vindece parvoviroza. Vorbim de cercetarea pentru medicamente. Cu bolile, cred că stăm și mai prost. Vorbim de bani foarte mulți care trebuie pompați în așa ceva, iar universitățile noastre încă nu au această capacitate și nu au un departament de cercetare foarte solid. Stăm slăbuț. Cercetarea la nivel mondial vizează clar cancerul. Vă spun sincer că atunci când vom stăpâni cancerul la oameni, îl vom stăpâni și la animale. E foarte, foarte asemănător. Închipuiți-vă că dacă vrei să faci radioterapie unui cățel pur și simplu nu ai unde. Și se pierd vieți de animale pentru că nu avem anumite tehnologii, dar venim foarte, foarte tare din urmă. Cred că în ultimii 30 de ani am salvat alți 40-50 de ani.

Despre medicina veterinară din România

Aurelian Ștefan: Medicina veterinară în România este sută la sută privată. Sunt peste 300 de cabinete veterinare în București. Lanțuri de cabinete veterinare nu avem încă. În Occident există tendința să se corporatizeze. Anglia acum se confruntă cu un sistem în care vin corporațiile, fac un fel de monopol, impun prețul și oamenii au început să-i dea în judecată, poate și Guvernul, pentru că a permis să se concentreze toată puterea veterinară în mâna uneia sau a 2-3 companii care dictează prețul și e foarte mare. Din punctul acesta de vedere, avem realități foarte dure și foarte triste. Foarte multe animale nu beneficiază de un tratament dacă nu ai bani pentru el. Poate că în România costă 100 de dolari, dar în Anglia costă 1500 de lire, vă dați seama că omul va fi nevoit să-și adoarmă animalul.

Despre primul spital social pentru animale din România

Aurelian Ștefan: În domeniul medicinii veterinare, sunt un om de stânga. Noi, pentru motive foarte simple, putem să vedem animalele care suferă. Dacă o pisică are alergie la purici, devine toată o crustă și devine un mic monstru care va fi respins  de societate pentru că are purici. Cine se îngrijește de ea nu are bani să-i pună o fiolă antipurici în ceafă. Există o inegalitate a stăpânilor. Animalele nu se pot trata singure. Aparținătorul, că trebuie să eliminăm asta cu stăpânul, vine cu pacientul la doctor. Și doctorul e privat care îi spune că îl costă 10 lei. Dacă nu are 10 lei, pleacă. Și animalul acela nu va primi tratament deoarece costă 10 lei pe care eu nu-i am. Și în momentul acesta ai nevoie de un medic veterinar social, care să te scoată un pic din impasul ăsta. Să-ți dea mai ieftin, să-ți dea gratuit, să dai ceva în schimb.

Aurelian Ștefan: Eu am înființat primul spital social pentru animale din România.Vorbim de ecografii, radiografii, lasere, endoscopii, rinoscopii, lucruri foarte complexe și foarte costisitoare care pot fi oferite de la zero lei. Internetul ajută oamenii să vină la noi. Dacă pisica unui miliardar are o problemă și vine la noi în primul rând îi spuncă nu merita pisica, dar că o sa-l  ajut, e vorba de pacient.

Aurelian Ștefan: Uneori oamenii nu se duc ei la medic. Dacă eu nu mă duc la medic pentru o problemă foarte gravă, improbabil să duc pisica la medic. Totul se leagă de educație. Dacă oamenii se duc pentru o bubiță la medic, așa se va întâmpla și cu pisica.

De ce este importantă sterilizarea câinilor și pisicilor

Aurelian Ștefan: Sunt direct implicat și interesat de situația animalelor fără stăpân din România. Lucrurile stau așa. Din instinct animalele se înmulțesc. Studiile spun că o pereche de căței, în 7 ani, dacă sunt lăsați și liberi și fără niciun fel de influență, produc vreo 60.000 de alți căței. Cifra este enormă. Nu există case pentru atâta populație de căței și-i vedem pe la adăposturi, pe internet pentru adopții, pe stradă. Aceștia în final vor muri, vor suferi. Cățelul, care e o ființă sociala, dacă nu are casă, e clar că va suferi. Dacă te interesează protecția adevărată a animalelor, n-ar fi bine să previi toată această poveste? De când m-am întors din America, de la medicul Jeff Young, unde am văzut ce înseamnă să te implici în protecția animalelor, am spus ne întoarcem acasă și facem asta. Pornim de la nașterile nedorite. Și la pisici, la care este și mai drastic. Pisicile pot naște de trei ori pe an.

Aurelian Ștefan: Și-atunci am spus așa. Hai să prevenim toată povestea asta, să prevenim pe de o parte nașterile nedorite, întîmplătoare și să și ajutăm animalele să fie mai sănătoase. Pentru că asta facem cu această intervenție de sterilizare. Noi am brevetat această intervenție de sterilizare, încât am exportat-o în Elveția, am predat-o eu. Înseamnă o tehnică în care să fii mai rapid, mai bun și animalul să sufere cât mai puțin, pentru că vorbim despre o intervenție chirurgicală. Unul se chinuie și după două operații e obosit, iar noi după 30 de operații plecăm să alergăm 10 km.

Care sunt animalele de companie preferate ale românilor?

Aurelian Ștefan: În România, pe primul loc ca animale de companie sunt câinii, dar vin tare din urmă pisicile pentru că le descoperim din ce în ce mai mult. Oamenii stau în apartamente, care dacă e micuț, ce se potrivește ca animal? Pisica sau iepurele sau porcușorul de Guineea. Să crești un iepure e cam la fel de complicat ca la o pisică. E cam același lucru. Face la litieră, dar trebuie să-i dai morcovi, fân. Sunt mai ușor de dresat câinii, pisicile, după aceea iepurii.

De ce nu sterilizăm urșii în loc să-i omorâm?

Aurelian Ștefan: Nu sunt foarte în temă de ce nu sterilizăm urșii, dar s-ar putea să fie probleme de comportament în mediul lui natural, comparativ cu un urs intact sexual. S-ar putea să fie respins. Vorbim de lucruri mult mai fine. Dar e un lucru de făcut probabil dacă nu sunt efecte contrare.

Omul, pandemia și animalul de companie

Aurelian Ștefan: În pandemie, omul a stat acasă și știți că se putea ieși cu un animal. Și dacă nu aveai, îți luai un animal. Și ieșeai cu el afară, în special cu cățeii. A fost medicament pentru foarte multă lume să iasă afară cu cățelul o jumătate de oră. Aveai motiv de două ori pe zi să ieși din casă. Cred că a crescut cererea de adopții deși nu s-a simțit foarte mult în România, dar în America au fost adăposturi care au închis pentru că nu mai aveau niciun animal.

Pisică vs câine

Aurelian Ștefan: Am și cățel, și pisică, și iepure. Și din punct de vedere anatomic, pisicile văd altfel decât un cățel, ele au un spectru mult mai în profunzime. Simt mult mai mult decât un cățel. Au altă percepție, procesează altfel, mult mai în detaliu. Și te văd de la distanță dacă vrei să le faci rău, dau un exemplu. Un pui de pisică de la o mamă speriată va fi și el speriat. Mama îl va învăța să nu aibă încredere în nimic. E foarte important ca un pui să stea cu mama cât mai mult. Îi oferă în primul rând informația de bază. Ce să mănânce, de cine să se teamă, până unde să se ducă. E bine să stea cu mama măcar până la înțărcare, uneori chiar și un pic după. Există pericolul, dacă mama este un pic speriată, și puii se vor sălbătici. Avem pisici sălbatice, și câini sălbatici.

Cine sunt clienții spitalului social pentru animale de la Piteasca

Aurelian Ștefan: Spitalul social înseamnă că dacă ajunge la noi un cățel care nu are pe nimeni, e rănit, să ajuți fără bani. Social înseamnă acolo unde e nevoie de ajutor. Vin oameni cu animale, care n-au bani, care au bani, dar ne preferă pe noi, si oameni care dacă găsesc un cățel rănit pe stradă ajung la noi, dacă vor. Dacă este un caz grav, nu plătesc. După ce îl facem bine, sun adăposturi, postez pe Instagram, îl sun pe omul care l-a adus și în 99% din cazuri îl adoptă. Suntem o mare echipă. Aproape 20 de oameni. Trăim în principal din ce produce spitalul, ce primim de la oamenii care ne preferă pe noi și plătesc, și pentru 4500 de animale, cazuri sociale, pe care le vedem anual, prin asociația pe care o conduc – World Veterinary Emissaries, cerem ajutorul celor cărora le pasă de animale sau al societăților care vor să doneze, conform legii sponsorizării. Suntem înscriși în toate registrele cu putință, primim donații și cerem donații, și din străinătate.

Ce înseamnă Pune 10 lei la treabă

Aurelian Ștefan: Pune 10 lei la treabă este ideea mea când am făcut spitalul. Am zis așa: Domne, haide să cerem românilor să dea foarte puțin pe lună pentru pentru cazurile acestea pe care le postăm zilnic. Postăm zilnic un caz și acel caz are în spate alte 10-12 cazuri pe care nu le vede ecranul. Pe acest grup de Facebook Pune 10 lei la treabă postăm un caz. Avem un site, homelessanimalhospital.org, pe Instagram este pagina homelessanimalhospital, iar pe facebook sunt mai multe, dar două sunt mai importante, veterinărescu, unde eu vreau să fac și un pic de educație, să le dau oamenilor informație veterinară de calitate, și un grup homelessanimalhospital- Pune 10 lei la treabă, unde zilnic este un caz, cel mai impresionant.

Aurelian Ștefan: Reușim prin susținerea românilor să tratăm 4500 de animale anual. De pe stradă, de la pensionari, mame singure cu copii. Uneori le spunem ok, puteti să dați 10 lei pe lună până când aveți un serviciu? Da, domnule, pot. În domeniul animalelor, categoric sunt un om de stânga. Având și o clinică privată în Craiova, unde și acolo un proiect social mult mai micuț aș spune că încerc să mențin un echilibru. Vorbim de lucruri care costă foarte mult. Vă dau un exemplu. Un ecograf performant costă poate 40.000 de euro. N-ai acces să-l cumperi dacă tu faci pe zero lei.

Aurelian Ștefan: Animalul lovit de mașină pe stradă este cazul cel mai grav. Aici nu sunt probleme simple. Vorbim de lucruri care costă foarte mult să le repari și ca bani, ca timp, ca energie umană. Sunt foarte multe costuri. Deci animalul de pe stradă, omul sărac care ne cere ajutorul pentru animalul lui, persoane cu situații speciale, cu diverse dizabilități, copii cu diverse forme de autism, ale căror animale au probleme și eu sunt direct interesat să-l fac bine pe acel animal ca să se întoarcă la copil. Trebuie să-l facem bine pentru ca acel copil special să-l aibă  în continuare. Odată, o doamnă a adoptat un cățel de la adăpost care a intrat la ei în casă cînd copilul lor nu vorbea. La foarte scurt timp copilul a început din nou să vorbească. Cu cățelul la început, și apoi a devenit un copil normal.

Despre adopția de animale în România

Aurelian Ștefan: Adopția la români face pași mici spre mai bine. Nu avem o cultură, nu avem educația asta. Nu toți vor animale, nu la gradul de care noi avem nevoie. America e în top la adopții, în ceea ce înseamnă sterilizări, dar și în eutanasiere. În America este un echilibru. Dar avem nevoie de educația oamenilor, să le spunem: de ce să adopți un cățel, traficat poate, despre care nu știi în ce situație vine, de ce să perpetuezi această practică și să nu mă duc la adăpostul de animale sau să deschid laptopul și să caut un pisoi pentru adopție. Ai de unde alege.

Aurelian Ștefan: La adopția unui animal există chimie. Oamenii rezonează diferit. Că e cel mai mic și mai pricăjit, că e cel  mai țanțoș. În general, la adopție este și un marketing. Dacă un câine sau o pisică miroase urât nu o sa fie adoptat niciodată. Dacă stă în mizerie, nu ajunge nimeni la el. Deci vorbim și aici de o piață socială a salvării vieților de animale. Și, culmea, și veterinarii, cei adevărați sunt și ei în ceea ce se cheamă de the business of saving lives. Și asociațiile au taxe, angajați.

Ce așteptări au medicii veterinari de la statul român

Aurelian Ștefan: În primul rând să reglementeze piața muncii, să putem să avem diplome recunoscute peste tot. deci trebuie rezolvat cu titlurile academice. La fel, comerțul cu medicamente tinde să devină unul extrem de lax, extrem de corporatist dacă vreți. (…) Suntem rugați să recomandăm ceva nou, după care ne trezim că peste 3 ani e pe raftul unui supermarket. Pe lângă rețeaua de cabinete veterinare există și o rețea de farmacii veterinare – petshopuri, farmacie- deținute în mod normal de un medic veterinar și nu pot elibera orice, dar presiunea pharma ca să elibereze aproape orice este foarte mare. Se eliberează doar cu rețetă și să știți că e foarte bine așa pentru că noi nu putem să otrăvim natura. Noi medicii veterinari avem un rol covârșitor în protejarea vieții oamenilor, prin ceea ce mănâncă. Antibioticul dat unei vaci ajunge în lapte. Dacă medicul veterinar nu verifică ce e acolo, e catastrofă.

O propunere: Marșul animalelor de companie din București

Aurelian Ștefan: Mă gândeam la un moment dat la un marș al animalelor bucureștene. Există în străinătate. Ați vedea ceva fascinant. Dacă am scoate jumătate din animalele care trăiesc în spatele ferestrelor unui oraș, ar ieși ceva absolut senzațional. Ridic la fileu Primăriei București să organizeze Bucharest Animal Walk, în care, pe Calea Victorie să ne scoatem ce avem… pisici în rucsaci cu fereastră și cățeii, fiecare ce are. Să arătăm că există și aceste suflete în oraș. Merită să fie recunoscute, dacă vreți.

Despre revoluția eliberării câinilor din lanțuri și Tribunalul Animalelor

Aurelian Ștefan: În România, crește dragostea de animale. Această creștere depinde de bunăstare, categoric. Ca să mai hrănești un câine îți trebuie să ai ceva parale, trebuie să-l plimbi, să-l îngrijești, să-l duci la doctor, etc. Clar de bunăstarea oamenilor, dar și gradul de educație. În România, 80% din câini sunt în lanțuri. Asta e o problemă. Când vom elibera câinii din lanțuri o să vedeți o nouă revoluție în România și va fi cu animalele. Sper să se întâmple urgent. Sunt într-un grup care își propune treaba asta. Să vedem. La momentul acesta, legea nu incriminează încă legarea câinelui.

Aurelian Ștefan: Poliția animalelor este încă în formare. Aș spune că ar trebui să se transforme într-un organ în primul rând de informare. Sigur, cazurile grave trebuie investigate și duse în fața instanței, ca să hotărască instanța. La un moment dat, eu am făcut o petiție pentru înființarea unui tribunal al animalelor. Am încă petiția și ar trebui să o reactivez. Cred că are 20.000 de semnatari. Oamenii să știe că dacă e un tribunal, cu un parchet lângă, nu mai e de joacă. Ar trebui un medic veterinar, un biolog care are Dreptul, școala de magistrați. Credeți-mă că ar fi foarte mulți judecători care ar vrea, și am discutat personal, să judece numai spețe cu animale. E cu totul altceva. Și pedepsele sunt diferite. Și ar trebui și Dreptul să fie schimbat. Nu l-aș băga la pușcărie pe unul care chinuie un animal într-o anumită măsură, i-aș da un job, cu un tricou pe el inscripționat: am chinuit un cățel și-mi pare rău și acum strâng rahat la adăpost.