Epidemia, prin ochii unui bătrân de 86 de ani, care a prins foametea din ’46

• Un bătrăn de 86 de ani îți spune cum vede el epidemia și starea de urgență
• Minea Păun, din satul Parepa, Prahova, a copilărit în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial și a prins seceta şi foametea din 1946
• Omul îşi aminteşte că a mâncat mărăcini adunaţi de pe islazuri pentru a supravieţui

Ți-l prezint pe Minea Păun, un bătrân de 86 de ani, care trăieşte în satul Parepa, comuna Colceag, judeţul Prahova. A trecut prin multe în viață. A avut o copilărie marcată de anii plini de lipsuri ai celui de-Al Doilea Război Mondial, iar apoi a urmat încă un an cumplit. Omul îşi aminteşte că 1946 a fost un an atât de secetos şi de greu, încât oamenii mâncau mărăcini adunaţi de pe islaz.

Ca mulți alții, tatăl său a rămas fără cele mai de preț resurse ale gospodăriei: vaca şi boii. A fost nevoit să facă un împrumut la bancă pentru a-şi putea cumpăra o nouă pereche de boi, fără care nu putea lucra pământul. Stabilitatea nu a durat mult timp, familia pierzându-și pentru a doua oară vitele în anii ’50, în timpul colectivizării.

Nici la bătrânețe nu are parte de liniște, în ultimele luni fiind nevoit să învețe ceea ce înseamnă Covid. Îi este frică, pentru că a auzit la televizor că boala e foarte contagioasă şi nu scapă nimeni. Totuși, e un exemplu de optimism – crede că va trece şi epidemia de coronavirus, aşa cum au trecut toate, aşa cum i-au povestit bătrânii că a trecut şi epidemia de tifos din anii primului război.

Uite câteva dintre mărturisirile bătrânului: „Cum naiba să nu-mi fie frică? A fost şi tifosu’ ăla, da’ n-a fost aşa periculos ca asta, să se-ntinză atâta, să se molipsească lumea aşa, unul de la altul! A murit, da’ a murit prea puţini, ce-a murit… Da’ acuma ce se spune – e dezastru! (…) Eh! Trecem noi şi prin asta… Da’ prea-i periculoasă! Nu contează că-i tineri, că-i bătrâni, că-i… pe toţi… ce-am văzut, rar care scapă!“