• Claudia Crişan este expert comunicare interculturală și a lucrat mult în comunităţile de romi.
  • În interiorul unui grup sau al unei comunități, oamenii îşi permit să-şi spună, între ei, de exemplu: negrule.
  • Când vine vorba despre un outsider, lucrurile se schimbă. Cuvântul devine ofensator şi provoacă reacţii.

Ştii şi tu că românul e slobod la gură. Nu-ţi spun o noutate. Tu ai fost strigat vreodată: piticule, moldovene, negrule? Pentru unii sunt porecle, dar pe alţii îi deranjează și o iau drept discriminare.

Claudia Crişan este expert comunicare interculturală și a lucrat mult în comunităţile de romi. Ea spune că totul ţine de educaţie şi de un anumit nivel de înţelegere a celui de lângă noi.

Claudia Crişan – expert comunicare interculturală: „Dacă sunt, de exemplu, un bărbat alb, de 40 de ani, şi conduc o multinaţională şi n-am suficient de multă inteligenţă emoţională, mi-e foarte greu să mă pun în pielea cuiva, cum e, să zicem: femeie blondă, de 20 de ani, după care se fluieră pe stradă.“

Recomandări

EMANUEL PÂRVU AJUNGE LA CANNES
S-A RUPT COALIȚIA LA BUCUREȘTI
CUM ÎȚI PĂSTREZI CALMUL LA INTERVIU?
CE MĂNÂNC AZI?
PRINȚUL LOUIS A ÎMPLINIT ȘASE ANI
9/10 ANGAJAȚI SE CRED EXPERȚI IT

În interiorul unui grup sau al unei comunități, oamenii îşi permit să-şi spună, între ei, de exemplu: negrule. Când vine vorba despre un outsider, lucrurile se schimbă. Cuvântul devine ofensator şi provoacă reacţii.

Claudia spune că discriminarea în limbaj nu ţine neapărat de firea românului. Este vorba, mai degrabă, de educaţie şi bun simţ. Poate nu îţi dai seama când răneşti un om cu vorba, dar dacă tot ai făcut-o, îţi ceri scuze şi înveţi să nu mai repeţi greşeala.

Claudia Crişan – expert comunicare interculturală: „Dacă eu îi permit cuiva de la facultate să-mi zică: haide, bă, profesoaro! Da? Nu i-aş permite asta unui student, să zicem! În grupurile respective, această slobozenie e acceptabilă. Cred că totul ţine de un nivel de civilizaţie. Sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac. Dacă cuvântul «negru» era cu 50-60 de ani în urmă acceptat, poate, acceptat în exprimarea publică, aşa ceva nu se mai acceptă astăzi.“