Sexualitatea compulsivă, ca masturbarea obsesivă, e un răspuns al corpului tensionat. Natalia Pavalachi, sexolog clinician: „E important ca partenerii să comunice”

• Sentimentul de rușine sau neadecvare duce la o sexualitate negativă.
• Bazele unei sexualități pozitive sunt puse încă din copilărie.
• imagine bună de sine determină tipul de sexualitate în relațiile de cuplu.

Dependența de sex există, chiar dacă nu este recunoscută oficial ca o afecțiune. Se manifestă prin impulsuri sexuale greu de controlat, care afectează viața personală, profesională și relațiile. Cei care suferă de această problemă încearcă adesea să-și oprească comportamentele, dar nu reușesc fără ajutor. OMS o clasifică drept tulburare de comportament compulsiv sexual. Simptomele variază, dar pot include comportamente excesive precum masturbarea, vizionarea de pornografie sau căutarea constantă de parteneri sexuali.

Cum putem dezvolta o relație sănătoasă cu propria sexualitate?

Natalia Pavalachi Pittet, sexolog clinician și terapeut de cuplu: „Sunt mai multe aspecte care pot influența cât de pozitivă și frumoasă este viața noastră sexuală. Lucrurile care pot foarte mult să impacteze sunt sentimentul de rușine, de a nu se simți adecvat în relații sau însăși adecvat. Ceea ce pune bazele unei sexualități pozitive e ceva care vine din copilărie. E foarte important să avem o bună imagine asupra propriului corp, o bună stimă de sine.

Cum ne simțim noi în propriul corp va determina cum vom fi în relațiile amoroase. În relațiile amoroase, în care este foarte mult sentiment de judecată, culpabilitate, că nu sunt suficient de bun sau suficient de bună, asta poate influența ca persoana să fie mult mai închisă și să recurgă la o anesteziere printr-o sexualitate compulsivă. Deci e foarte important să comunice cu partenerul, dar și să vadă un specialist. Tensiunea care se va descărca printr-o masturbare, o să devină mai puțin importantă”.

Ce pot face oamenii pentru a învăța mai multe despre propriul corp și autocontrol?

Natalia Pavalachi Pittet: „Ceea ce fac oamenii, de obicei, este autocontrolul. În astfel de situații, când își dau seama că au o dificultate, o problemă, oamenii o să recurgă la acest autocontrol. O să dezvolte și mai mult o parte foarte exigentă în ei. Autocontrolul, de fapt, menține problema.

Rezolvarea problemelor cu adevărat nu este pentru a se controla mai mult, dar pentru a face lumină asupra practicii acesteia. Ceea ce ne permite să scăpăm de dificultatea asta este să vorbim cu persoane care ar putea să ne audă, care nu ne judică, care sunt empatice”.