- Întrebi „Ce fac cu viața mea?” și descoperi cât de clară poate deveni busola interioară.
- Procesul presupune identificarea sinceră a valorilor, aptitudinilor și intereselor compatibile cu piața muncii de azi.
- Chiar dacă e dificil, autocunoașterea radicală devine cheia către propria zonă de excelență—și nu se termină niciodată.
Te oprești să sapi în profunzime: ce vrei cu adevărat de la viață? Există puține întrebări mai inconfortabile și mai frecvente decât „Ce ar trebui să fac cu viața mea?”. Pentru Suzy Welch, profesor la Stern School of Business și autoarea „Becoming You: A Proven Method for Crafting Your Authentic Life and Career”, dilema nu e doar academică: „Cei mai mulți ne chinuim cu întrebarea toată viața”, scrie Welch.
În ce constă succesul acestui curs universitar transformat în carte?
Crezul lui Suzy Welch este rezultatul a 15 ani de cercetare și consiliere. Ea arată că nu poți găsi răspunsul fără să parcurgi trei etape esențiale: să identifici valorile reale care te motivează, să clarifici ce aptitudini native ai și să vezi ce interese din piață pot deveni sursă de câștig și sens.
Într-un interviu acordat CNBC, Welch detaliază: „Valorile sunt ceea ce vrei cu adevărat, ce contează profund pentru tine. Trebuie să-ți treci viața prin filtru, să vezi distanța dintre cine ești și cine ai vrea să fii”. Instrumentul său, Values Bridge, oferă o radiografie a acestei distanțe, dar și o hartă spre ce e nevoie să reconstruiești. Marea capcană a autocunoașterii, spune Welch, e să confunzi aptitudinile cu așteptările sociale. „Trebuie să fii radical de sincer cu tine. Când am lucrat cu studenți și manageri, am observat că sinceritatea e înspăimântătoare, dar și clarificatoare”, povestește ea pentru Harvard Business Review.
De ce e important instrumentul de lucru cu tine însuți sau însăți?
Cercetătorul și CEO-ul Scott Shigeoka, autorul „Seek: How Curiosity Can Transform Your Life and Change the World”, confirmă eficiența modelelor de autocercetare. „Când oamenii testează limitele curiozității personale și acceptă răspunsuri care nu sunt flateuze, pornesc pe drumul dezvoltării”, a spus Shigeoka. El recomandă abordarea propusă de Welch pentru că „presupune dialog intern, nu rețete rapide”.
Dar cum ajungi dinspre reflecție la acțiune reală? Welch face distincția netă între plăcerea de a visa și capacitatea de a găsi acel „punct de transcendență” unde valorile, aptitudinile și interesele economic viabile se întâlnesc. În cartea sa, Welch atrage atenția: „Procesul nu e performativ și nici final. E o recalibrare continuă, la fiecare răscruce”.
În lumea de azi, unde transformarea personală devine la fel de necesară precum adaptarea profesională, întrebarea „Ce fac cu viața mea?” e una care se cere reluată cu curaj—și, de ce nu, cu un set actualizat de unelte precum cele propuse de Suzy Welch și validate de practicieni ca Scott Shigeoka.
