• Terapia respingerii ajută indivizii să își înfrunte temerile legate de respingere.
• Prin cereri neobișnuite și expunerea repetată la situații anxioase, poți deveni mai deschis la interacțiuni noi.
• Un psiholog te poate ajuta la interpretarea experiențelor din terapia respingerii.

Într-o lume în care rețelele sociale ne conectează mai mult ca niciodată, un nou trend pe Tik-Tok a început să capteze atenția utilizatorilor: terapia respingerii. Această practică îndrăzneață îndeamnă oamenii să se confrunte cu temerile lor cele mai profunde prin cereri neobișnuite adresate străinilor, cu scopul de a primi un răspuns negativ. Dar ce se ascunde în spatele acestei tendințe? Este vorba despre curaj, despre auto-descoperire sau pur și simplu despre a învăța să trăiești cu respingerea.

Ce beneficii poate aduce terapia respingerii în gestionarea anxietății sociale?

Terapia respingerii oferă o abordare inovatoare pentru persoanele care se confruntă cu anxietatea social și le ajută să confrunte temerile într-un mod controlat și structurat. Prin expunerea repetată la situații care generează anxietate, cum ar fi cererea de ajutor sau formularea unor întrebări neobișnuite, indivizii pot începe să dezvolte o toleranță la disconfortul emoțional. Această practică îi învață că respingerea nu este o reflectare a valorii lor personale, ci mai degrabă o parte normală și inevitabilă a interacțiunilor umane.

Mai mult, terapia respingerii contribuie la schimbarea mentalității. În loc să vadă respingerea ca pe o amenințare, participanții învață să o perceapă ca pe o oportunitate de creștere. Acest proces poate sa creasca încrederea în sine. Persoanele care participă la această terapie își pot extinde zona de confort, si devin astfel mai deschise la experiențe noi și mai capabile să facă față provocărilor.

Cum putem totuși să abordăm terapia respingerii în moduri in care să fie benefice fără să ne provocăm un stres excesiv?

Psihologii spun că în primul rând, este important ca fiecare participant să își stabilească limite clare. Aceasta înseamnă să decidă dinainte ce tipuri de cereri sunt confortabile pentru ei și ce situații ar putea fi prea stresante. De exemplu, cineva ar putea alege să înceapă cu cereri mai simple, cum ar fi să ceară o îmbrățișare sau un compliment, înainte de a trece la cereri mai provocatoare. De asemenea, este crucial să se practice autoreflexia după fiecare interacțiune. Oamenii ar trebui să își reevalueze experiențele, să observe cum s-au simțit în timpul provocării și ce au învățat din aceasta.

Discursul interior pozitiv este, de asemenea, vital. În loc să se concentreze pe respingere ca pe un eșec, participanții ar trebui să se concentreze pe curajul de a întreba și pe lecțiile învățate. În plus, colaborarea cu un psihoterapeut poate oferi un cadru de sprijin în care să explorezi terapia respingerii. Acesta îți poate oferi tehnici suplimentare de gestionare a anxietății și te poate ajuta la interpretarea răspunsurilor primite.

Citește și

• Opoziția pro-rusă contestă referendumul Republicii Moldova și cere boicot
• Astăzi a fost cea mai rece dimineață de toamnă din acest an. Cum arată vremea săptămâna viitoare
• Cursa este strânsă pentru președinția SUA. Harris și Trump luptă pentru voturile decisive