A plouat prima dată în istorie pe vârfurile ghețarilor din Groenlanda. „Un fenomen meteorologic cu care nu a trebuit să ne confruntăm”

Sursă Foto: Hepta
  • Pentru prima dată în istorie, precipitațiile au căzut sub formă de ploaie și nu de zăpadă în vârful Groenlandei.
  • Din cauza precipitațiilor abundente, va fi necesară revizuirea activităților de la Stația Summit din Groenlanda.
  • Temperaturile la vârful Groenlandei au depășit pragul de îngheț pentru a treia oară în decursul a mai puțin de un deceniu.

Sâmbătă, pentru prima dată în istorie, precipitațiile au căzut sub formă de ploaie și nu de zăpadă în vârful Groenlandei, care se află la aproape 3.2 kilometri deasupra nivelului mării, a afirmat CNN.

În acest weekend, temperaturile la vârful Groenlandei au depășit pragul de îngheț pentru a treia oară în decursul a mai puțin de un deceniu. Aerul cald a generat o furtună intensă care a vărsat aproximativ 7 miliarde de tone de apă pe suprafața de gheață.

În conformitate cu informațiile de la Centrul Național de Date privind zăpada și gheața, aceste precipitații au fost cele mai abundente de pe calota de gheață de la primele înregistrări din 1950, iar volumul de masă de gheață care a fost pierdută duminică a fost de șapte ori mai mare comparativ cu nivelul mediu zilnic pentru perioada aceasta a anului.

În opinia lui Ted Scambos, un cercetător științific în cadrul Centrului Național de Date pentru zăpadă și gheață de la Universitatea din Colorado, acest lucru este o nouă dovadă că Groenlanda se încălzește cu rapiditate.

„Ceea ce se întâmplă nu este pur și simplu un deceniu sau două de căldură într-un model climatic rătăcitor”, a precizat Scambos în declarația pentru CNN. „Acest lucru este fără precedent”.

Oamenii de știință pot observa condițiile meteorologice din Arctica și variațiile de gheață la stația Summit Station a National Science Foundation, situată în cel mai înalt punct de pe calota glaciară a Groenlandei.

Începând cu 1989, această stație a fost echipată cu personal pe toată durata întregului an cu scopul de a putea monitoriza evoluțiile majore ale vremii.

O bună parte a ploii din acest weekend a picat pe coasta de sud-est a Groenlandei până la Summit Station.

Jennifer Mercer, responsabil de programul Biroului pentru Programe Polare din cadrul Fundației Naționale pentru Știință, a subliniat că, din cauza precipitațiilor abundente, va fi necesară revizuirea activităților de la Stația Summit: „Înseamnă că trebuie să luăm în considerare fenomene meteorologice cu care nu a trebuit să ne confruntăm până acum în istoria operațiunilor noastre acolo”, a precizat Mercer.

„Creșterea evenimentelor meteorologice, inclusiv topirea, vânturile puternice și acum ploile, în ultimii 10 ani, au avut loc în afara intervalului considerat normal”, a declarat Mercer. „Iar acestea par să se întâmple din ce în ce mai des”.

Pe măsură ce pământul se încălzește din cauza modificărilor climatice cauzate de om, fenomenul de pierdere a gheții s-a intensificat.

Conform unei evaluări importante a ONU privind schimbările climatice, care au fost publicate luna aceasta, utilizarea combustibililor fosili a dus la topirea Groenlandei în ultimele două decenii.

În conformitate cu un studiu publicat recent în revista Cryosphere, Pământul a înregistrat o pierdere de 28 de trilioane de tone de gheață de la jumătatea anilor 1990, cea mai mare parte a pierderii provenind din Arctica, inclusiv din stratul de gheață din Groenlanda.

În cursul lunii iulie, calota de gheață din Groenlanda a cunoscut unul dintre cele mai importante fenomene de topire din ultimul deceniu, înregistrând o pierdere de aproximativ 8,5 miliarde de tone de masă de suprafață în decurs de o singură zi, cantitate suficientă pentru a cufunda Florida în 5 centimetri de apă. A fost a treia oară când a avut loc o astfel de topire dramatică în ultimul deceniu, fenomenul de topire răspândindu-se mai mult în interiorul teritoriului decât în decursul întregii ere a sateliților, care a debutat în anii 1970.

Groenlanda a eliberat 532 de miliarde de tone de gheață în mare în 2019. O primavară neașteptat de caldă și un val de căldură în iulie au făcut ca aproape toată suprafața stratului de gheață să se topească în acel an. Ca o consecință, nivelul global al mării a urcat cu 1,5 milimetri în mod constant.

În conformitate cu Mercer, precipitațiile vor avea un impact de lungă durată asupra proprietății zăpezii, lăsând în urmă o pătură de gheață care va asimila mai multe radiații solare până când va fi acoperită de zăpadă. Acest nivel de crustă, în conformitate cu Scambos, va acționa, de asemeni unei bariere, prevenind ca apa de la topire să coboare mai jos și să inunde suprafața stratului de gheață, determinând scurgerea apei la altitudini mai mari.