Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului pentru Resurse Juridice: „Dacă educi poporul să-i placă eșafodul, dacă asta ai dat, asta ai!”

• „Domnul Predoiu a spus că doar dispozitivul CCR contează, nu și considerentele. Orice jurist știe că și considerentele deciziilor CCR sunt obligatorii în egală măsură. Consider că a fost o dezinformare foarte mare”
• „Nu se recuperează neapărat prejudiciul prin mersul la închisoare. Este nevoie de prag la abuzul în serviciu pentru că gravitatea este total diferită”
• „Cum să nu aibă efect asupra oamenilor? E vorba de o sancțiune de drept penal”
• „Dacă Parlamentul paralizează pentru că nu are știință de carte, atunci să se ducă acasă. M-a durut foarte tare și m-a speriat ceea ce s-a întâmplat în Parlament”
• „Nu mai avem nevoie de Parlament. Avem o unică autoritate în stat – Executivul – iar constituțional lucrul ăsta ține de dictatură”
• „Orice face SRI este secret, este clasificat, inclusiv informațiile din procesul penal. În Codul de Procedură Penală nu e nimic clasificat. Sunt lumi diferite”
• „Pe vremea comunismului vorbeam șoaptă, aveam un comportament disimulat, fără a avea ceva de ascuns. Dreptul la viață privată este unul sacru. După 7 ani, să te întorci de unde ai plecat, înseamnă că e un fel de ok dinspre societate”
• „Este mult mai grav: vom avea o listă unică cu avocați care au certificat de ORNISS. Dreptul la apărare este total încălcat, așa ceva nu există nicăieri în lume”
• „Sunt extraordinar de curioasă cum va răsturna CCR niște decizii anterioare extrem de bine fundamentate”
• „Este un risc pentru securitatea națională când vom afla vreodată pe lumea aceasta de ce se dau atât de multe MSN”

„Este o lipsă a capacității juridice de a explica pe înțelesul publicului anumite noțiuni juridice. Dacă ți-e frică de ceea ce spun oamenii atunci lași lucrurile în nelucrare. Domnul Predoiu este un jurist foarte bun. A fost surprinzător să-l văd cum se apleacă asupra deciziilor CCR. Domnul Predoiu a spus că doar dispozitivul CCR contează, nu și considerentele. Orice jurist știe că și considerentele deciziilor CCR sunt obligatorii în egală măsură. Consider că a fost o dezinformare foarte mare. Sunt lucruri care nu se interpretează, pentru că sunt bătute în cuie. CCR a zis că este nevoie de un prag valoric pentru a descrie o intensitate a vătămării persoanei fizice.Lucrurile acestea trebuiau să apară indiferent dacă nouă ne place sau nu ne place. În UE există mai degrabă abuzul de putere. Nu orice funcționar public de la ghișeu face asta, ci cel cu o putere și o autoritate în stat. Societatea are o apetență pentru dreptul penal: să meargă lumea la închisoare. Nu se recuperează neapărat prejudiciul prin mersul la închisoare. Este nevoie de prag pentru că gravitatea este total diferită. CCR și Comisia de la Veneția spun că dreptul penal trebuie să fie ultima rațiune în legiferare, pentru că este foarte scump. Dacă prejudiciul nu este atât de mare putem lua înapoi de la om prin sancțiuni civile, administrative. Nu trebuie să ne înfigem întotdeauna în dreptul penal unde nimeni nu socotește cât costă. Dacă educi poporul să-i placă eșafodul, asta ai dat, asta ai! Dreptul penal trebuie folosit atunci când infracțiunea este gravă și aduce prejudicii foarte mari. Cel mai important să ne luăm banii înapoi. Problema nu este să nu se meargă la pușcărie deloc, ci să se meargă la pușcărie în cazuri extrem de grave și să recuperăm prejudiciile. Oamenii sunt trimiși la pușcărie tot pe banii noștri. Trebuie să fim foarte atenți în legiferare în materie de sancțiuni și de drept penal. Abuzul în serviciu nu este neapărat o faptă de corupție. CCR a spus este vorba nu de încălcarea unui act secundar, ci e vorba de lege. Și aici avem o problemă de legiferare. Nu știu ce vrea să spună poetul. Este o lipsă de previzibilitate. Cum să nu aibă efect asupra oamenilor? E vorba de o sancțiune de drept penal. Poate am un judecător la Giurgiu care se uită la 2 lei și un judecător la Cluj care se poate se uită la 1 milion de lei. Dacă Parlamentul paralizează pentru că nu are știință de carte, atunci să se ducă acasă. Este o lipsă de transparență reală a Parlamentului și o lipsă de dezbatere. M-a durut foarte tare și m-a speriat ceea ce s-a întâmplat în Parlament. Nu mai există Parlamentul României”, a declarat Georgiana Iorgulescu,director executiv Centrul pentru Resurse Juridice, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Fostul membru al CSM susține că, în cazul modificării CP și CPP, Parlamentul României n-are expertiză:

„Problema nu este niciodată la oameni. Nu este nimeni obligat în țara aceasta să știe Drept. Parlamentul are obligația de a discuta, ministerul Justiției are obligația de a comunica. Sunt decizii CCR de 6 ani care stau în nelucrare și brusc te apucă graba: ba sunt 250.000 de lei, ba sunt 9.000 de lei, ba este 0. Nu a existat nici o fundamentare în spate. La baza îngrijorării oamenilor este neîncrederea. Grozăvia cea mai mare a fost în Parlament. Avem Parlament doar pe hârtie. Se stinge lumina, președintele Comisiei Juridice are o întâlnire de taină cu nu știu cine și se pune stop joc. Nu mai avem nevoie de Parlament. Avem o unică autoritate în stat – Executivul – iar constituțional lucrul ăsta ține de dictatură. Scrie în Constituție că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Societatea civilă, într-o lume democratică, este întrebată dacă dorește să ia parte la dezbateri. Este dreptul cetățeanului să nu aibă expertiză câtă vreme tu – Ministerul Justiției, Parlament – ai capacitatea de a explica și de a nu face chestii pe sub masă. Dacă tu, parlamentar, atâta carte știi încât te sperii de ce scriu eu pe Facebook, iertați-mă, problema nu este la cetățean. Problema este întotdeauna este la cel care are puterea. Politica penală a unui stat o face ministerul Justiției. Despre asta vorbim, despre lipsa de calificare juridică și lipsa de expertiză. Nu prea vedem luminița de la capătul tunelului”.

Reîntoarcerea SRI în procesul penal, după 7 ani, ridică mari probleme, consideră șefa Centrului pentru Resurse Juridice. Pentru că în CPP nimic nu este secret, în timp ce la SRI totul este secret. Și, astfel, garanțiile procesuale sunt diferite:

„Codul de procedură penală este tema vieții mele. Nu este vorba numai de dosare de corupție. Serviciile de informații oriunde în lume au o linie foarte clară de demarcație: strâng informații, nu strâng probe. Serviciile de informații nu sunt organe de cercetare penală. Au fost înainte de 1989, nu mai sunt. Polițiștii de poliție judiciară sunt organe de cercetare penală. În 2016, CCR a tranșat problema: SRI nu strânge probe cu privire la infracțiuni de drept comun, ci strânge informații vizavi de pericole la siguranței naționale. Un pericol nu se transformă în infracțiune. Dovadă că în 2021 au fost 3128 de MSN și au fost doar 2 dosare pe siguranță națională. Avem un articol nou care spune: înregistrările rezultate din activități specifice culegerii de informații pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal. M-am transformat din nou în organ de de cercetare penală care  anterior mi-a fost interzis. De ce nu este bine? Pentru că garanțiile procesuale sunt diferite. Orice face SRI este secret, este clasificat, inclusiv informațiile din procesul penal. În Codul de Procedură Penală nu e nimic clasificat. Sunt lumi diferite. Problema este că MSN-urile vor fi exact vor putea fi folosite pentru orice aproape orice fel de tip de infracțiuni. Este o suprapunere totală cu Codul de Procedură Penală. Consecința este următoarea: probele sunt clasificate, cum mă apăr? Filosofia – nu are decât să asculte pe oricine sau pentru pentru că nu am nimic de ascuns – este o e foarte gravă: dreptul la viață privată este sacru. Eu îmi voi schimba conduita comportamentul interior și exterior, ceea ce duce la o distorsionare a ceea ce sunt eu ca persoană. Este vorba de transformarea individului fără ca el să și dea seama. Pe vremea lui Ceaușescu toți presupuneam că eram ascultați într-un fel sau altul. Pe vremea comunismului vorbeam șoaptă, aveam un comportament disimulat, fără a avea ceva de ascuns. Dreptul la viață privată este unul din drepturile fundamentale. Dacă noi renunțăm atât de ușor, iată unde ne întoarcem. După 7 ani, să te întorci de unde ai plecat, înseamnă că e un fel de ok dinspre societate. A fost vreo discuție despre rolul SRI în societate? Dacă e un viol pe MSN, se cheamă că SRI e obligat să facă ce face orice cetățean, pentru că e vorba de un flagrant”.

Modificarea CPP de către Parlamentul României ridică multe probleme și pentru avocați, spune Iorgulescu:

„Nu pot să vă apăr dacă n-am ORNISS. Eu judecător solicit SRI, ce ține de Executiv, declasificarea sau trecerea la alt nivel de clasificare a probelor. Accesul la informații clasificate din dosar este condiționat de deținerea autorizației ORNISS. Dacă SRI zice că nu declasifică probele, trebuie să vă schimbați avocatul și să vă luați unul cu certificat ORNISS, cu undă verde de la SRI. Modificarea CPP încalcă decizia CCR. Cine este ocupă de problema certificatelor ORNISS? A cui este treaba? Este mult mai grav: vom avea o listă unică cu avocați care au certificat de ORNISS. Dreptul la apărare este total încălcat, așa ceva nu există nicăieri în lume. De când Executivul triază avocații? Sunt foarte dezamăgită,  mă așteptam ca brasla avocățească să iasă în secunda doi. Este o încălcare foarte gravă a dreptului la apărare. Totul este de o gravitate extrem de mare și este o tăcere foarte mare. Este foarte important să auzim opinia breslei”.

Dacă CCR decide un reviriment jurisprudențial, acesta trebuie să fie și fundamentat, convingător. Pentru că asemenea schimbări se produc atunci când sunt evenimente de natură socială gravă, consideră directorul executiv Centrul pentru Resurse Juridice, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News:

„Sunt foarte curioasă ce se va întâmpla la CCR. Aș fi foarte surprinsă să văd cum motivează pentru că îi va fi foarte greu. Probabil pică abuzul și trec serviciile. Sunt dispusă să discut despre despre CCR după ce le văd motivarea. Sunt extraordinar de curioasă cum vor răsturna niște decizii anterioare extrem de bine fundamentate. O fi reviriment dar trebuie să ne și convingă. Trebuie să fie fundamentat juridic. Revirimentul jurisprudențial se produce când sunt evenimente de natură socială gravă. Avem nevoie ca și țară să înțelegem că poliția este principala instituție în care trebuie investit extrem de mult.

„Nu există încredere? Hai s-o formăm! Avem DOS. Dacă am investit 30 de ani în MSN și nu în Poliție evident că aceștia nu au pârghiile de funcționare. Ce facem ca societate? Lasă domnule că e mai bine să mergem cum am mers până acum pe mâna SRI. Zona SRI de lucru nu este o zona infracțională. Ce bază faptică au avut când au cerut 3128 de mandate pe securitate națională? Raportul CSM a rămas și acum în coadă de pește. Un judecător de instanță inferioară nu prea poate să cenzureze un judecător ÎCCJ. Dacă din 3000 de mandate ar ieși 3000 de infracțiuni, atunci ÎCCJ ar fi paralizat. Problema este la ÎCCJ în problema în care emit mandatele pe securitate națională. Este un risc pentru securitatea națională când vom afla vreodată pe lumea aceasta de ce se dau atât de multe MSN. S-ar putea să avem surprize pe MSN”.