O poveste care bate filmul. La opt luni de la nuntă, un șofer beat i-a smuls din mână soția însărcinată. Laurențiu, paramedic SMURD: „Am sperat!”

  • Soția lui Laurențiu a fost lovită de un șofer beat pe trecerea de pietoni.
  • Iulia a pierdut sarcina și a rămas imobilizată la pat.
  • De șase ani, Laurențiu trăiește cu speranța că soția sa se va face bine.
  • În ciuda tratamentelor din România, Israel și Thailanda, Iulia nu și-a revenit.

Sentimentul suprem apare atunci când iubirea de sine este pusă-n umbră de lumina iubirii și dăruirii totale pentru celălalt.

Laurențiu este paramedic SMURD în județul Brașov. La opt luni de la nuntă, un șofer beat i-a smuls din mână soția însărcinată, pe trecerea de pietoni.
Se întâmpla acum șase ani. De ani întregi, Iulia nu i-a mai zis un cuvânt.
Știe doar din privire că, undeva acolo, încă mai e ea. Și, cu toate astea, nu s-a gândit nicio secundă să o părăsească. Pentru că iubirea înseamnă inclusiv sacrificiu.

Laurențiu Ganea: „Imediat m-am dus lângă soţie am acordat primul ajutor că asta este meseria mea de bază.”

Pe bebeluş îl simţeai?, întreabă reporterul. Da, răspunde Laurențiu.

„El începuse să se mişte, era mai agitat. Mi-am dat seamă că este ceva în neregulă şi cu copilul. Mi-a venit un echipaj de ambulanță SAJ care au fost total depăşiţi. Se scotea copilul şi poate altfel discutam acum, cu un copil treceam mai uşor peste această problemă cu Iulia”, a continuat Laurențiu.

Iulia era însărcinată în opt luni. Medicii au scos copilul prin cezariană, dar băiatul nu a supraviețuit. O primă lovitură care l-a îngenuncheat pe Laurențiu. Doar speranța că soția lui va trăi l-a făcut să meargă mai departe. A strâns din dinți și a așteptat lângă patul ei, zi de zi, să își revină.
Fiecare respirație, fiecare mișcare cât de mică îl țineau cu sufletul la gură. Când și-a revenit cât de cât, a fost mutată de la ATI, într-o rezervă. Acolo a făcut stop cardiorespirator.

Laurențiu Ganea: „Acea canulă prin care respira s-a înfundat cu un cheag de sânge şi nu a mai putut să respire. Nu a fost supravegheată. Îmi doream foarte mult, am sperat, primii trei ani de zile am sperat că îşi va reveni. Au trecut 6 ani de zile, dar progresele sunt insesizabile.”


Au urmat campanii de strângere de fonduri. Laurențiu a dus-o în spitale din toată ţara. Opt luni a stat cu ea în Israel unde parcă-parcă lucrurile se mișcau spre bine. Dar banii s-au terminat. 1000 de euro costa o zi de spitalizare. Avea nevoie de trei ani pentru o recuperare vizibilă. A încercat şi în Thailanda o lună. S-a agățat de orice vorbă de bine sau de un zâmbet al unui medic, în colțul gurii. S-a agățat de divinitate, s-a agățat de forța interioară a Iuliei.