Întrebările fără răspuns din timpul revoluției: Cu ce au tras comuniștii și de ce ar omorî un copil?

  • Pe 23 decembrie 1989 începe să se tragă din nou în Timișoara
  • Sunt consumate mii de cartuşe, dar nu este ucis sau prins niciun terorist adevărat
  • Mor oameni nevinovaţi, victime ale unor confuzii ori atinşi de gloanţe din greşeală

Cât de neajutorat te simți când te afli în fața unei victime și nu știi cine a putut să facă așa ceva.

Corneliu Vaida: „S-a vorbit foarte puțin despre chestia asta. În revoluție s-a tras cu foarte multă muniție nespecifică armatei, miliției și securității. Nu pot să uit. Am fost în Spitalul Militar într-una din seri cu niște ziariști și am ajuns într-un salon unde un medic pansa un rănit la picior. Și îmi spunea medicul, declara tuturor că el nu înțelege cu ce s-a tras pentru că rana din picior a rănitului era foarte mare, dar foarte puțin profundă. Zice : “Am găsit niște fragmente mici de plastic în rană. Nu pot să cred că avea un vârf de plastic, dar nu știu ce altă explicație să dau pentru că nu e o gaură specifică de glonț”. Persoana respectivă, țin minte că a tras în ea dintr-o pivniță. De aia a fost rănit in picior. Că s-a tras cam așa de jos in sus.”

Chiar și întrebările sfâșietoare rămân uneori fără răspuns. Corneliu Vaida are și el câteva dintre acestea.

Corneliu Vaida: „Un alt moment a fost când am aflat că a fost o pereche de părinți cărora li s-a împușcat fetița pe care o țineau în mâini între ei. A împușcat-o un lunetist în frunte. Ce om poate să facă chestia asta? Te poți numi om? Să împuști un copil?”