Ioan Savu, despre cum au refuzat timișorenii să tacă pe 19 decembrie 1989: „A lovit cu piciorul în copilul ăla împușcat”

  • Pe 19 decembrie 1989 s-au auzit focuri de armă în toate colțurile Timișoarei
  • Timişoara arăta ca după război: magazine arse, patrule, linii telefonice întrerupt
  • Au fost uciși și răniți în Piața Operei, Piața Traian, Podul Decebal și în cartier

Uite cât de importantă poate să fie reacția pe care o ai atunci când știi că se petrece o nedreptate. Ioan Savu îți spune cum au refuzat timișorenii să tacă, pe 19 decembrie 1989, după represiunea violentă din primele zile ale revoluției.

Ioan Savu: „În 19 a fost ziua în care ELBA, Electrobanatul, a fost prima întreprindere care a declanșat greva generală. Și atunci a mai fost împușcată o femeie, și un copil, se pare, pe podul de la Piața Iosefin către ELBA, și un ofițer a înjurat, a lovit cu piciorul în copilul ăla împușcat, și l-a aruncat în Bega, în apă.”

Curajul pe care îl ai îți poate salva viața. La Timișoara, în decembrie 1989, curajul te putea condamna la moarte. Sau la viață.

Ioan Savu: „S-a mai tras încă în Iosefin, dar vă spun că au fost oameni care aveau un curaj nebun. De exemplu, în Iosefin, povestește Sandu Hanus, cum un om cu un copil, cu o fetiță de câțiva ani, a pus-o după gât și s-a pus în fața TAB-urilor, care până atunci au tras după oameni, și s-a oprit ostentativ în fața lor, să-l omoare dacă vor. Până la urmă, au frânat în fața lui și l-au ocolit. Și au tras după aia, din nou, în alți oameni. Deci, oamenii au găsit în ei resurse cu totul deosebite, nici nu știi că le ai în tine, până la urmă, ele există.”