Mărturia sfâșietoare a unui antrenor din Timișoara, care și-a pierdut mama în Revoluție: „Am crezut că i-a fost tăiat capul“

  • Harald Pinzhoffer avea 14 ani în 1989, pe 18 decembrie încerca să își regăsească mama
  • În noaptea dintre 18 spre 19 decembrie, autoritățile au ascuns o parte dintre victime
  • 42 de morți de la Timișoara au fost transportați la București și arși în secret

Cum crezi că arată căutarea cuiva drag? Harald Pinzhoffer avea 14 ani în 1989. Pe 18 decembrie încerca să își regăsească mama. Dispăruse după ce armata și securitatea au tras asupra demonstranților de la Timișoara.

Harald Pinzhoffer: „Din păcate au adus-o. Se zice că ultima imagine îți rămâne întipărită în minte, la mine a fost penultima imagine, că o mai văzusem încă o dată în casă, dar acea imagine mi-a rămas efectiv în minte, adică am crezut în prima fază că i-a fost tăiat capul, cum o țineau, capul era undeva în lateral, o țineau de umeri și de picioare, eu am crezut atunci că i-a fost tăiat capul. Nu m-au mai lăsat, m-au dus în casă, vă dați seama cam ce s-a petrecut.“

În noaptea dintre 18 spre 19 decembrie, miliția a sustras peste 40 de cadavre ale celor uciși la Timișoara și le-a incinerat. Elena Ceaușescu numise acest furt Operațiunea Trandafirul.

Harald îți spune că mama sa moartă a fost ascunsă de colegii săi din spital astfel că nu a dispărut în operațiune.

Harald Pinzhoffer: „O cunoșteau toți… până și pe mine mă cunoșteau, fiind copilul ei, îi duceam cu liftul, mergeam, țineam loc. Țin minte era un liftier, era un domn în scaun cu roțile, atunci când mergeam eu la mama la spital mă lasă pe mine la lift, era liftul medicilor și al pacienților, și eu mergeam cu liftul medicilor și îi duceam la etajul 1, era până la 10, și tot îi duceam, mă cunoștea tot spitalul. Asta e poate un noroc, dacă pot să spun așa, că nu a fost dusă la București, la crematoriu, la cenușă.“