Răzvan Theodorescu: „Voiam să mă conving că s-a comis și la București crimă, cum se comisese la Timișoara”

• Pe 22 decembrie dimineața, Ceaușescu știa că mișcarea de stradă a fost reprimată.
• La 07:00, demonstranții au pornit din Militari, Pipera și din uzine, spre centru.
• Protestatarii purtau steaguri fără stema Republicii Socialiste România.

Cum a început ziua de 22 decembrie 1989, la București, pentru un istoric

Răzvan Theodorescu: „N-am dormit. Pe la 07:00 am pornit înapoi să vedem ce se auzea, sângele care era pe caldarâm. Voiam să mă conving că într-adevăr s-a comis și la București crimă, cum se comisese la Timișoara. Și, mă rog, după aceea a urmat tot ce a urmat. Eram șirul mare de oameni pe la 09:00 dimineață în dreptul Teatrul Nottara. A venit anunțul cu momentul Milea și am plecat spre Comitetul Central”.

Nicolae Ceaușescu a fugit din Comitetul Central, cu elicopterul, la ora 12:09.

Răzvan Theodorescu, despre cum a fost recunoscut de revoluționari

Răzvan Theodorescu: „A fost momentul plecării lui Ceaușescu și mai mulți oameni care m-au recunoascut. Figura mea este destul de recognoscibilă, își mai aduceau aminte de aparițiile mele la teleenciclopedie, la televiziune. Trecuse o vreme, dar… Și îmi spuneau: <<Dom’ profesor, haideți la televiziune!>>”.

Primele momente de emisie de la Televiziunea Română de după fuga lui Ceaușescu

Răzvan Theodorescu: „Am mers la televiziune. La televiziune pe aceeași idee: <<Dom profesor să vorbiți ceva, să spuneți ceva!>>.

Am fost aproape împins prin zona unde este acuma, unde sunt studiourile de actualități.

Și am ajuns în studioul 4 unde am vorbit despre ceea ce fusese și a rămas tot timpul preocuparea vieții mele, patrimoniul național. Ideea de frică sau de risc n-a existat în niciun moment”.

Costi Mocanu a fost martor al evenimentelor din decembrie 1989

Costi Mocanu: „În 21 am plecat din Piață după ce au tras prima rafală către oameni. Eram chiar la Piața Unviersității. Eu i-am văzut pe agitatori. Imediat după ce acest miting s-a spart, pe mijlocul bulevardului, cu un curaj nebun, am văzut 100 de oameni care îndemna lumea să iasă în stradă.”

„M-am întors a doua zi. Eram electrician, am intrat cu legitimația mea. (…) S-a spălat sângele. A fost foarte dur. (…) Veneau sute de mii de oameni, era ca în filme.”

„Ăla a fost momentul în care am fost cel mai mândru că sunt român. Chiar eram tare uniți.”