Teroarea din Revoluție prin ochii unui cadru medical: „Se trăgea din toate părțile. Nu realizam la momentul acela”

  • În 24 decembrie 1989 se intensifică diversiunile începute cu două zile înainte
  • Depozitul militar din Craiova este incendiat
  • Unități de grăniceri sunt atacate
  • Bucureștiul arăta ca un oraș aflat sub asediu

Știm poate destul de bine unele zone din București. Dar centrul Capitalei arăta altfel pe 24 decembrie 1989.

Alis Grasu: „În noaptea de 24 decembrie, eram de gardă, eram două ambulanțe, pe una lucrăm eu pe cealaltă soțul meu căsătorit la optsprezece ani, deja de opt ani împreună. Și la un moment dat, fiecare din noi eram pe câte o ambulanță, în Piața Dorobanți se trăgea din toate părțile, soțul meu ajunsese pe o latură a Pieței Dorobanți unde erau blocuri, pe intrarea unui bloc în scară unui bloc, echipajul intrase acolo. Noi însă eram chiar la Piața Dorobanți, chiar sub felinar, sub sursă de iluminat. Și toată lumea trăgea, se trăgea de peste tot. La un moment dat nu știam ce să facem, nu eram obișnuiți cu așa ceva și strigau toți la noi să ieșim din ambulanță, la mine și la ambulanțier. Am ieșit mai mult târându-ne lângă ambulanță, până la urmă a venit soțul meu, ambulanțierul lui și ne-au tras de acolo pentru că nu știam cum să reacționăm. Se trăgea din toate părțile, nu înțelegeam dacă se trage în acea sursă de iluminat pentru a ne proteja pe noi …Efectiv nu realizam la momentul acela. Acela era punctul nostru de acțiune acolo eram dați să asigurăm asistență medicală.”

Alis Grasu explică și cum se circula într-un oraș blocat de spaimă în vânătoarea după teroriști.

Alis Grasu: „În tot Bucureștiul erau filtre de gărzi patriotice, marea majoritatea aveau arme. Te opreau în toate cartierele, câteodată și în cvartalurile de locuințe erau gărzi patriotice. Te opreau te legitimau înainte că tu să ajungi la adresa pe care o primiseși, unde trebuia să asiguri asistență medicală. Filtrele acestea făceau controale peste tot, erau tot felul de zvonuri, ambulanțe care transporta teroriști, că nu știu ce ambulanțe mascate, care de fapt și de drept nu sunt ambulanțe și au cu totul alt scop. Atunci ei erau și mai vigilenți când vedeau o ambulanță. Asta s-a întâmplat în primele două zile după care eram așa de cunoscută încât doar mă salutau și spuneau că e doctoriță noastră lăsați-o să treacă.”