• Studiile continuă să demonstreze că natura are un efect destresant asupra oamenilor.
  • Cercetătorii raportează că a trăi mai aproape atât de spații verzi, cât și de spații albastre, poate reduce riscul de a se confrunta cu suferințe psihologice grave în rândul adulților în vârstă.
  • Echipa a evaluat un total de 42.980 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani care locuiau în zonele urbane.

Studiile continuă să demonstreze că natura are un efect destresant asupra oamenilor. Acum, noi descoperiri vin să completeze acest lucru, dezvăluind că o viață mai apropiată de natură poate ajuta, de asemenea, la evitarea stresului psihologic. Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington raportează că a trăi mai aproape atât de spații verzi (zone în aer liber, parcuri, păduri), cât și de spații albastre (corpuri de apă) poate reduce riscul de a se confrunta cu suferințe psihologice grave în rândul adulților în vârstă. Această traumă duce adesea la tulburări cognitive ușoare și la debutul demenței.

Autorii studiului au definit suferința psihologică ca fiind orice problemă de sănătate mintală care necesită tratament sau care are un efect moderat până la sever asupra capacității unei persoane de a participa la muncă, la școală și în orice alte situații sociale. Echipa a evaluat un total de 42.980 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani care locuiau în zonele urbane din statul Washington în timpul acestui proiect.

Din moment ce nu dispunem de metode eficiente de prevenire sau de tratamente pentru tulburările cognitive ușoare și demență, trebuie să devenim creativi în modul în care privim aceste probleme”, spune Solmaz Amiri, DDes, de la Washington State University Elson S. Floyd College of Medicine din Spokane, Washington, într-un comunicat de presă. Speranța noastră este că acest studiu care arată o sănătate mentală mai bună în rândul persoanelor care locuiesc în apropierea parcurilor și a apei va declanșa alte studii despre cum funcționează aceste beneficii și dacă această proximitate poate ajuta la prevenirea sau întârzierea tulburărilor cognitive ușoare și a demenței.”

Recomandări

ISRAELUL A ATACAT IRANUL
CINE ÎNCEARCĂ SĂ-L ASASINEZE PE ZELENSKI?
UNDE MERGI AZI?
TEHERAN: IRAN NU PLĂNUIEȘTE UN RĂSPUNS
INS: PIAȚA REZIDENȚIALĂ SCADE
TAYLOR SWIFT CÂNTĂ DESPRE GÂNDURILE SUICIDARE

Echipa de cercetători a folosit date colectate inițial de recensământul american și de Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor în încercarea de a identifica cât de aproape locuiau participanții de spații verzi sau albastre. Pentru acest studiu, spațiile verzi au inclus orice parcuri publice din apropiere, grădini comunitare și chiar cimitire. Spațiile albastre au inclus orice corp de apă, cum ar fi un lac, un rezervor, un râu mare și oceanul.

Cât de aproape trebuie să fii de natură pentru a-ți îmbunătăți sănătatea?

Fiecare participant la studiu a completat un sondaj de evaluare a nivelului de stres psihologic. Chestionarele conțineau șase întrebări prin care participanții erau întrebați cât de des simțeau simptome de depresie și anxietate, folosind o scală de cinci puncte, de la zero (deloc) la patru (tot timpul).

Întrebările au inclus câte zile nu au putut lucra din cauza stresului psihologic, câte zile productivitatea lor a fost redusă la jumătate din cauza stresului și de câte ori au solicitat ajutor profesional. Aceste scoruri au variat de la zero la 24, scorul mediu fiind de doi.

Autorii studiului au considerat că participanții care au obținut un scor de peste 13 la test au avut o suferință psihologică gravă – reprezentând două procente din grup. În total, 70 la sută dintre ei locuiau la mai puțin de 800 de metri de un spațiu verde și 60 la sută la mai puțin de 800 de metri de un spațiu albastru. Cei care locuiau la mai puțin de o jumătate de milă de spații verzi sau albastre aveau un risc cu 17% mai mic de suferință psihologică gravă în comparație cu persoanele care locuiau mai departe.

În rândul celor care locuiau la mai puțin de o jumătate de milă de parcuri și de apă, 1,3 la sută au avut suferințe psihologice grave, comparativ cu 1,5 la sută dintre cei care locuiau mai departe. De asemenea, merită menționat faptul că această cercetare a avut unele limitări. Cercetătorii spun că participanții au raportat subiectiv cu privire la suferința lor psihologică și, prin urmare, este posibil să își fi amintit lucrurile în mod incorect.

Speranța noastră este că acest studiu ar putea contribui la fundamentarea politicilor de sănătate publică în viitor, de la locul unde sunt amplasate centrele rezidențiale până la programele de îmbunătățire a rezultatelor în materie de sănătate mintală a persoanelor care trăiesc în centre de îngrijire pe termen lung sau în cămine de bătrâni”, conchide Amiri.

Studiul va fi prezentat în cadrul celei de-a 75-a reuniuni anuale a Academiei Americane de Neurologie.