Avem paturi, nu avem doctori. Scenariul în care poate ajunge România dacă numărul cazurilor continuă să crească

  • Pentru pacienții cu forme grave de COVID sunt pregătite 1.050 paturi
  • România are doar 1.843 doctori specialiști de Anestezie și Terapie Intensivă
  • Doar ca să tratăm cazurile grave de COVID, mai avem nevoie de aproape 1.000 doctori

Avem 720 de infecționiști, 983 de pneumologi și 528 de epidemiologi. În noiembrie se scot la concurs, la Rezidențiat, 290 locuri pentru ATI. Președintele Colegiului Medicilor spune că 15 mii de doctori au plecat în străinătate.

Locurile din spitale nu sunt, în fapt, marea problemă. Că vorba aceea, doctorul tratează, nu patul de ATI.

În toată țara, pentru bolnavii COVID, care fac forme grave sunt 1.050 de paturi ATI. Momentan sunt ocupate peste jumătate. Dar, avem 1.843 de doctori specialiști în Anestezie și Terapie Intensivă.

Așadar, dacă nu se mai operează nimeni, nu se mai îmbolnăvește nimeni de altceva în afară de COVID și dacă nu se mai produc grave accidente rutiere, tot nu ne ajung doctorii. La 1.050 de paturi, ar trebui să avem cel puțin 2.100 de medici, ca măcar să mai apuce să mănânce în 24 de ore. Dacă există o soluție pentru această problemă gravă ne spune Gheorghe Borcean.

Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor: „Putem apela rezidenții de ani mari, dacă deja nu sunt înregistrați în cei 1.800 de medici anesteziști cu drept de practică și vor mai lucra poate doar cu competență limitată medicii pneumologi, medicii infecționiști, vor trata acești pacienți. Și acolo ne aflăm. De aici încolo, va trebui doar ca în pre-spital să se limiteze numărul de cazuri grave care se vor adresa terapiei intensive. Să fie mai puține cazuri, să fie mai puține cazuri grave.

Altminteri ați văzut, la început de primăvară ce era în Italia, ce era Franța, ce era în Spania. E același scenariu, nimeni nu ne poate asigura că același scenariu pe care l-am văzut atunci, în primăvara timpurie, nu se va întampla și în România.

Nimeni nu va putea să spună că n-am fost înștiințați, că n-am fost preveniți. Că nu s-au luat măsuri corective și coercitive împotriva celor care nu respectă, nimeni nu va putea să spună atunci că nu s-au întamplat lucrurile acelea.

Nu stăm foarte bine nici cu specialiștii epidemiologi și infecționiști. Statisticile ne vorbesc undeva în jurul cifrei de 1.000 N-aș putea să vă spun exact cifrap pentru toată țara, pentru că aceste specialități, înainte de vreme, nu erau specialități atractive pentru un tânăr ca să devină acel specialist. Și iată că de acum, devine deodată, o problemă acută, care nu poate fi rezolvată personal, nu poți forma un specialist înainte de câțiva ani, ca el să fie specialist, în deplinătatea facultăților sale profesionale.”