- Centenarii au un sistem imunitar care îmbătrânește diferit.
- Limfocitele T păstrează mai bine capacitatea de apărare.
- Telomerii protejează ADN-ul asemenea capetelor de plastic ale șireturilor.
- Un studiu pe peste 44.000 de persoane a urmărit cine ajunge la 100 de ani.
Centenarii nu sunt doar oameni care au avut noroc. Cercetătorii încearcă să afle ce se întâmplă diferit în organismul lor. Un nou studiu se uită la limfocitele T, soldații sistemului nostru imunitar, care par să păstreze, la cei foarte longevivi, caracteristici neobișnuite.
Alte cercetări urmăresc telomerii, metabolismul și inflamația. Miza este uriașă: nu doar să trăim mai mult, ci să rămânem sănătoși mai mult timp.
Ce au special centenarii în sânge
Una dintre piste este sistemul imunitar. Cercetătorii au observat diferențe în populațiile de limfocite T, celulele care identifică și atacă virusurile, bacteriile sau celulele anormale.
La persoanele foarte longevive, anumite categorii de celule T apar în proporții diferite. Cercetătorii au identificat valori de aproximativ 4%, 9,6% și până la 17,6% pentru anumite populații celulare analizate odată cu înaintarea în vârstă.
Ideea importantă nu este însă o cifră magică. Centenarii par să aibă un sistem imunitar care se adaptează diferit la îmbătrânire și își păstrează mai bine capacitatea de apărare.
Ce legătură au telomerii cu longevitatea
Imaginează-ți un șiret. La capete are două mici bucăți de plastic care îl împiedică să se destrame. Telomerii fac aproximativ același lucru pentru cromozomii noștri: protejează capetele ADN-ului.
De fiecare dată când o celulă se divide, telomerii tind să se scurteze. Când devin prea scurți, celula nu mai funcționează la fel de bine sau încetează să se dividă.
Dar telomerii nu sunt un „ceas” perfect al longevității. Sunt doar una dintre piesele unui mecanism mult mai complicat, alături de sistemul imunitar, inflamație, metabolism și moștenirea genetică.
Putem afla din analize dacă avem șanse să trăim 100 de ani
Nu există încă o analiză care să-ți spună cât vei trăi. Dar cercetătorii au început să identifice markeri interesanți.
Un studiu suedez pe peste 44.000 de persoane a comparat analizele celor care au ajuns la 100 de ani cu ale celor care au murit mai devreme. Centenarii aveau, în general, valori mai favorabile pentru glicemie, creatinină și acid uric încă de la vârste mai mici.
În analizele obișnuite merită urmărite glicemia, colesterolul, funcția renală și hepatică și markerii inflamației. Nu sunt un test al longevității, dar spun multe despre felul în care organismul îmbătrânește.
Medicina încearcă deja să transforme aceste descoperiri în terapii anti-aging. Sunt studiate medicamente senolitice, intervenții asupra metabolismului și metode de întinerire a sistemului imunitar.
Deocamdată, însă, cea mai eficientă strategie rămâne mult mai puțin spectaculoasă: mișcare, alimentație echilibrată, somn, controlul glicemiei și tensiunii și evitarea fumatului.
Nu putem alege genele cu care ne naștem. Putem însă influența o parte importantă din felul în care îmbătrânim.
