Dr. Ștefan Jianu: Pandemia e cireașa de pe tort. Oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari

  • Ștefan Jianu: Relația cu Casa Națională de Asigurări a fost delicată la început. După aceea s-au creat posibilități de contractare mai acceptabile, dar atunci când s-a dezvoltat medicina privată în toate domeniile, nu doar chirurgie. Chirurgia a fost la început o Cenușăreasă pentru că riscurile erau mari, investițiile erau mari, banii erau puțini, trebuia să contribuie și pacientul, cum este și acum.
  • Ștefan Jianu: Exact așa cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, în general, boala venoasă cronică, varice sau alte forme ale ei, a avansat atât de mult încât ne-a luat în surprindere pe toți. Am ajuns acum să vorbim despre cea mai răspândită boală, boala venoasă cronică. La ora actuală este boala nr.1 ca frecvență, din fericire nu ca mortalitate, dar 60 până la 80% din populație are niște probleme venoase.
  • Ștefan Jianu: Nu există o rețetă perfectă pentru mersul pe jos, dar dacă vrem să conteze, nu putem vorbi de 100 de metri. Măcar jumate de kilometru, un kilometru. Dacă ne aducem aminte de regretatul Neagu Djuvara, spunea că în fiecare zi, și avea 100 de ani, se ducea până la piață. O oră dus-întors.

Ștefan Jianu, chiriurg și antreprenor în sănătate, îi îndeamnă pe români să facă mai multă mișcare pentru a preveni bolile venoase care afectează picioarele și care au cea mai mare frecvență în patologia ultimilor ani.

Ștefan Jianu spune că statul în casă din perioada pandemiei a accentuat problemele preexistente, determinate de evoluția tehnologică, și avertizează că, neglijate și netrajate, bolile venoase pot fi fatale din cauza trombozelor.

Medicul mai spune că, din punct de vedere al chirurgiei estetice, cele mai solicitate operații sunt cele de modelare a corpului, de sâni și de nas, grija față de siluetă fiind o preocupare constantă a femeilor.

Redăm principalele declarații ale medicului Ștefan Jianu, la Interviurile lui Cristoiu, sâmbată, la Aleph News:

Despre importanța recepției într-o clinică privată

Ștefan Jianu: Recepția a fost asigurată întotdeauna de asistente medicale, un lucru care aproape a dispărut. De ce? Pentru că asistentele medicale, bineînțeles că au o pregătire pentru care nu ar trebui să le coboare la doar a răspunde la telefon. Dar ele nu fac asta. Fac un ansamblu de lucruri. Pot explica pacienților, la telefon, proceduri. Bineînțeles că unde este vorba de rețele mari, de clinici mari e puțin costisitor să angajezi un call center. La noi, și la call center sunt asistente pentru că pot da relații corecte (…) Se pierd o grămadă de pacienți prin comunicarea ineficientă sau chiar dezastruoasă. Uneori și feedback-urile pe care le primim pe rețelele sociale au o componentă clară de nemulțumire frecventă la adresa recepției sau a pașilor intermediari, până să ajungă la medic, chiar dacă tu faci o consultație sau pui un diagnostic foarte bun.

Despre relația cu statul

Ștefan Jianu: Relația inițială aproape că nu a existat. Asta dacă ne referim la clinicile de specialitate. Să nu uităm că și medicii de familie sunt până la urmă entități juridice private și care ar trebui să se încadreze și ei în această discuție și, din păcate, nu au un statut foarte fericit. Dacă ne referim la clinici mai mari, investiții mai mari pașii au fost mai grei la început (…) Relația cu Casa Națională de Asigurări a fost delicată la început.

După aceea s-au creat posibilități de contractare mai acceptabile, dar atunci când s-a dezvoltat medicina privată în toate domeniile, nu doar chirurgie. Chirurgia a fost la început o  Cenușăreasă pentru că riscurile erau mari, investițiile erau mari, banii erau puțini, trebuia să contribuie și pacientul, cum este și acum. (…) La privat, dacă faci un contract cu Casa trebuie să te mulțumești cu ceea ce plătește Casa un caz rezolvat. Practic, nu poți rezolva acel caz. Sunt mult mai puțini bani (…)  Este cert că doar cu sumele care se dau pe cazuri de chirurgie nu se poate rezolva cazul în privat. Atunci sau există varianta de coplată, care a reapărut în discuție și, poate din motive care țin și de politică, s-a amânat, dar este foarte clar că așa cum este organizat acum sistemul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, o clinică privată de chirurgie nu poate funcționa doar pe baza contractului cu Casa.

Despre efectele pandemiei asupra sănătății

Ștefan Jianu: În ultimul an, pe fondul pandemiei, adresabilitatea către instituțiile private de servicii medicale a fost mult crescută pentru că de multe ori oamenii nu au avut de ales, pentru că spitalele au fost transformate fie în COVID, fie au avut restricții sau redusă activitatea foarte mult.(…) În afară de cele două luni în care clinicile private au fost închise, adică lockdown-ul din 15 martie -15 mai 2021, din 15 mai noi ne-am început activitatea, ne-am protejat, pacienții au fost protejați. Nu am avut niciun fel de eveniment nici cu personalul, nici cu pacienții legat de COVID.

Ștefan Jianu: Exact așa cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, în general, boala venoasă cronică, varice sau alte forme ale ei, a avansat atât de mult încât ne-a luat în surprindere pe toți. Am ajuns acum să vorbim despre cea mai răspândită boală, boala venoasă cronică, sigur care înseamnă și mici venule, și picioare umflate, tromboflebită, și malformații, varice , afectează peste 50% din oameni. În general, vorbim despre venele de la picioare pentru că ele sunt cele mai afectate. Pandemia e cireașa de pe tort pentru că înainte de pandemie, în ultimii 20-30 de ani, în care oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari, mai dependenți de ecrane, mai capabili să lucreze de la birou. Asta înseamnă că de fapt a avansat boala venoasă, problemele venoase, care, într-adevăr sunt legate sine qua non de sedentarism. La ora actuală este boala nr.1 ca frecvență, din fericire nu ca mortalitate, dar 60 până la 80% din populație are niște probleme venoase.

De ce facem varice și cum le putem preveni

Ștefan Jianu: Nu suntem chiar ca primatele, dar nu am evoluat mult din punctul acesta de vedere: gamba noastră, picioarele noastre trebuie să se miște ca să împingă sângele în sus pentru că strămoșii ăștia noștri au vrut să stăm cu mâinile în sus, să stăm pe două picioare. Și-atunci drumul de la picior până la inimă a crescut foarte mult, față de mamiferele care stau în patru picioare. Și-atunci natura a rezolvat prin niște valve pe care le-a creat repede. Nu sunt perfect fiabile, se strică ușor și, dacă gamba noastră nu mai împinge, nu mai mergem, nu mai vorbesc de alergare, de sărit din pom în pom. Circulația sîngelui depinde foarte mult de mers pe jos. Pompa musculară înseamnă mușchii  gambei care se contractă atunci când mergem și împing sângele în sus.

Ștefan Jianu: S-ar putea crea și locuri gen sală de sport ad-hoc. Sunt multe lucruri simple care se pot face. Să nu te mai oprești cu mașina fix în fața ușii magazinului. Deliberat, chiar dacă e loc de parcare, parcăm mai departe. Vrei să mergi cu metroul și ne deplasăm cu mașina din afara Bucureștiului, dar și acolo, se poate coborî pe scari sau cu scara rulantă. Până la metrou se poate merge pe jos și-atunci am mai făcut ceva. Cu bicicleta, dacă sunt distanțe mai mari. Sunt nenumărate posibilități, dar revin la mers pentru că este cel mai simplu lucru de făcut. Să ne păstrăm mersul pe jos, să nu-l pierdem pentru că altfel vom ajunge ca în războiul marțienilor să nu ne mai putem ridica.

Despre beneficiile mersului pe jos și efectele statului pe scaun

Ștefan Jianu: Nu există o rețetă perfectă pentru mersul pe jos, dar dacă vrem să conteze, nu putem vorbi de 100 de metri. Măcar jumate de kilometru, un kilometru. Dacă ne uităm la oamenii care au ajuns la vârste pe care poate ni le dorim toți, dacă ne aducem aminte de regretatul Neagu Djuvara, spunea că în fiecare zi, și avea 100 de ani, se ducea până la piață. O oră dus- întors. Probabil că făcea cel puțin un kilometru. Nu făcea 10, probabil nu putea, dar așa, unul din secrete (…) mersul pe jos, nu neapărat jogging, nu neapărat bicicletă, alergare, putem toți. Și dacă stai în picioare cu atât mai rău. Sunt atâtea meserii în care se stă în picioare.

Ștefan Jianu: Statul pe scaun la birou provoacă stază venoasă. Sângele rămâne în venă, nu mai pleacă de acolo și dacă se strică și niște valve pe parcurs, venele încep să se umple din ce în ce mai mult de sânge stătut, cu gunoaie, toxine, dioxid de carbon, radicali acizi. Și-atunci, dacă nu pleacă și stă în gambe începe treptat, prin presiune, să mărească venele. Și-atunci ajungem la dilatațiile care se numesc varice.

Dar nu numai asta. Că stă sângele pe loc și se vede, inițial nu e deranjant. Dar, treptat, pe măsură ce se acumulează toxine și dioxid de carbon apar primele simptome picior greu, mai obosit, e un pic de jenă, începe să se umfle laba piciorului. Treptat apar și tulburări trofice, face dermatită, pielea se usucă și se și găurește, și face și ulcere, care ne chinuie, care se și suprainfectează, sângerează. Toate astea sunt tulburări trofice care nu ne pun viața în pericol, dar, din păcate pentru unii dintre noi ni se pune și viața în pericol prin tromboze. Pentru că acolo unde stă sângele pe loc e mult mai ușor să se închege și dacă devine vâscos și face un cheag într-o venă varicoasă, e o tromboflebită, superficială, care se tratează în majoritatea cazurilor, dar uneori cheagul mai pleacă și ne poate duce la embolie pulmonară.

Despre experiența ca medic în timpul Revoluției și Mineriadelor

Ștefan Jianu: Am prins Revoluția acolo. Am fost din 21 decembrie la Spitalul de Urgență. Pe 21 mai întâi am fost pe stradă (…) după care, fiind stagiar la Urgență, m-am dus la Urgență. Și am prins perioada zilelor de la Revoluție. Din păcate, am văzut și așa zișii-teroriști. Am văzut niște copii, dar care într-adevăr erau îmbrăcați în trei uniforme, aveau și trening pe dedesubt, și costum de PTAP (…) Venind din 21, am participat și la primii împușcați, am fost în operație (…) Chiar mi-aduc aminte la un copil de 18 ani împușcat în burtă care era chiar fiul domnului Bacalu, pentru că el a fost la Universitate. A avut o leziune de artere, de vene. Am reușit să-i coasem vasele cu ce aveam noi atunci și a trăit o zi jumate după care din păcate a intrat în insuficiență renală și s-a prăpădit. Unul din cei șapte care au venit. Transportul ăsta a fost în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Toți au venit la Spitalul de Urgență. S-a deschis tot spitalul, că de obicei era o singură secție de gardă, au venit toți de acasă.

Ștefan Jianu: Am prins mineriadele, și din păcate am fost de gardă când a venit unul dintre oamenii, care sunt convins, a fost împușcat din greșeală cu un cartuș din ăla de semnalizare și care a venit de fapt decedat. Dar am încercat să-l resuscităm, ne-am zbătut atunci, fără șanse. Putem spune că un spital reflectă istoria. Spitalul de Urgență pe vremea aia era singurul spital de urgență pentru adulți care funcționa tot timpul. De-abia de prin 93 s-au făcut și alte spitale de urgență, Bagdasar, Universitar.

Despre cele mai solicitate operații estetice

Ștefan Jianu: Cred că o vreme întreagă, și acum, femeile se luptă cu silueta și este ceva care probabil va continua. Au senzația că e prea mult și vor să-și schimbe silueta. Pentru feminitatea reprezentată de sâni a existat o cerere foarte mare. E una dintre cele mai cerute intervenții, în continuare. Și de multe ori e vorba nu de un moft, ci de o nevoie. Femeile care vor să aibă o feminitate apropiată de medie au nevoie uneori de o cupă în plus sau două pentru că uneori, chiar genetic, sânii nu sunt bine reprezentați și asta e cultura actuală.